Filosofie - Suport curs

CAPITOLUL I

NOTIUNI SI PROBLEME INTRODUCTIVE

1. CE ESTE FILOSOFIA?

Introducere

Activitate complexa, filosofia a aparut in contextul socialistoric

si spiritual din Grecia antica. Nasterea ei a instituit o

alta modalitate de a intelege lumea si omul, diferita de cea

existenta in creatiile mitico-religioase.

Cuprins

E. ETIMOLOGIA CUVANTULUI PHILOSOPHIA

F. O NOUA FORMA DE RATIONALITATE

G.PREMISELE CUGETARII FILOSOFICE

H.APARITIA FILOSOFIEI; SPECIFICUL EI

Obiective

Studentul trebuie sa cunoasca urmatoarele:

o Filosofia este atat intelepciune, cat si cunoastere;

o Existenta filosofiei este legata de aparitia unor noi forme de rationalitate;

o Filosofia este cautarea intelepciunii si calea care duce spre aceasta;

o Aparitia filosofiei a insemnat inlocuirea cauzalitatii mitico-religioase cu

cauzalitatea naturala, in explicarea fenomenelor lumiii inconjuratoare.

A. ETIMOLOGIA CUVANTULUI PHILOSOPHIA.

Incercarea de a stabili ab initio ce este filosofia este dificila, dar de neocolit intrucat

orice introducere in studiul filosofiei implica o imagine generala despre obiectul specific si

problematica ei. Deoarece definitiile sunt prin natura lor concluzii pe care numai ratiuni

pedagogice ne fac sa le consideram la inceput axiome, nu vom incepe cu definirea filosofiei, ci

cu prezentarea continutului termenului filosofie.

Evidentierea etimologiei cuvintelor grecesti vechi philosophia si philosophos

de la care provin filosofie si filosof este o prima modalitate de clarificare generala si

nediferentiata a ceea ce este filosofia. Cea mai obisnuita etimologie este: philos (adj)= iubitor,

prieten; sophia (subst) = intelepciune. Philosophia ar fi asadar, dragoste de intelepciune, iar

philosophos este iubitorul de intelepciune. Sensul filosofiei nu se specifica in aceasta

interpretare deoarece multe pot fi numite intelepciune. Pentru a defini conceptul de sophia se

ezita, intotdeauna intre notiunea de cunoastere si cea de intelepciune.

Cel care este sophos este acela care cunoaste multe lucruri, a vazut multe lucruri, a citit

mult sau cel care stie sa se comporte bine in viata? Notiunile insa nu se exclud: adevarata

cunoastere este in cele, din urma, o pricepere, iar adevarata pricepere este o cunoastere a

infaptuirii binelui, frumosului etc.

La Homer, cuvintele sophia si sophos erau utilizate in legatura cu conduite si situatii

care, aparent, nu aveau nimic de-a face cu cele ale filosofilor. Astfel, el vorbeste despre

dulgherul care, gratie sfaturilor Atenei, este expert in orice sophia, adica in orice mestesug. La

fel, dupa ce povesteste inventia lirei, adauga ca Hermes a modelat instrumentul unei sophia,

alta decat arta lirei, si anume syrinxul. Este vorba aici de o arta, de o pricepere muzicala. In

ambele exemple sophia desemneaza activitati, practici, supuse unor masuri si unor reguli

presupunand o invatare si o ucenicie care necesita concursul unui zeu, care releveaza

artizanului sau artistului secretele fabricarii, ajutandu-i in practicarea lor.

In acelasi mod, notiunea sophia este intrebuintata de Solon (sec. VII a.Chr.) pentru a

desemna activitatea poetica, rodul atat al unui indelungat exercitiu, cat si al inspiratiei Muzelor.

De asemenea, termenul sophia poate desemna si iscusinta cu care stim sa ne purtam cu

semenii, abilitate care poate merge pana la siretenie si disimulare.

Intr-un sens mai special, asa cum e folosita in secolul al VII-lea a.Chr. - in celebra

sintagma ,,Cei sapte intelepti" sophia are sensul de chibzuinta, de intelepciune a vietii. In

acest sens Cicero afirma si el ca, la inceput preocuparile ,,filosofice" apartineau intelepciunii

(sophia) pe care el o numea ,,mestesug al vietii", adica o alegere de viata si o arta de a trai.

Imbinand cunoasterea teoretica cu realizarea unui ideal practic, inteleptul urmareste sa-si

realizeze efectiv doctrina, viata lui constituind o marturie a adevarului acesteia. Intelepciunea

era conceputa ca o modalitate de depasire a grijilor si angoaselor, prin modificarea modului de

a gandi, de a actiona si de a fi al omului. Cel care era considerat intelept (sophos) urmarea sa

realizeze un comportament rezonabil, care sa evite excesele si sa impuna seninatate in fata

incercarilor vietii, o atitudine curajoasa in fata mortii. Intelept era cel care traia eliberat de

patimi, suferinta fizica, cel care a inlaturat tulburarea sufleteasca.

Incepand din secolul al VI-lea a.Chr., o data cu dezvoltarea stiintelor: medicina,

geometria, aritmetica si astronomia, notiunii de sophia i se adauga o alta componenta

,,Experti" (sophoi) nu exista doar in domeniul artei sau al politicii, ci si in acela al stiintei.

Cat despre sofisti (care au fost numiti astfel datorita intentiei lor de a preda tinerilor

sophia), cuvantul sophia semnifica o pricepere in viata politica, dar si celelalte componente pe

care le-am amintit, chiar si cultura stiintifica. Ei, care au inventat educatia intr-un mediu

artificial, care va ramane una din caracteristicile civilizatiei noastre1, predau nu doar tehnica

discursului persuasiv, ci tot ceea ce poate servi la atingerea elevatiei spirituale care seduce

intotdeauna un auditoriu, anume cultura generala (geometrie, astronomie, cat si istorie,

sociologie sau teoria dreptului). Aici trebuie sa precizam cateva chestiuni de vocabular:

cuvintele din aceeasi familie cu philosophia si-au facut aparitia abia in secolul al V-lea a.Chr.

Presocraticii din secolele al VII-lea si al VI-lea a.Chr. nu au cunoscut nici adjectivul

philosophos, nici verbul philosophein (a filosofa), cu atat mai putin cuvantul philosophia. In

unele marturii antice Phytagoras si Heraclit ar fi folosit termenii de philosophos, dar amintitele

cuvinte apar efectiv in secolul al V-lea a.Chr. Herodot povesteste intalnirea legendara a lui

Solon, legislatorul Atenei (sec. VII -VI a.Chr.), unul din Cei Sapte Intelepti, cu Cresus, regele

Lydiei. Acesta mandru de puterea si de bogatiile sale, se adreseaza lui Solon in urmatorii

termeni: ,, Oaspete al meu atenian, faima intelepciunii (sophies) si a calatoriilor tale a ajuns

pana la noi. Ni s-a spus ca avand gustul intelepciunii (philosophein) ai vizitat multe tari,

datorita dorintei tale de a vedea"2.

Intrezarim aici ceea ce reprezentau intelepciunea si filosofia; calatoriile pe care Solon lea

facut nu aveau alt scop decat acela de a cunoaste, de a dobandi o bogata experienta a realitatii

si oamenilor. Aceasta experienta poate face din cel care o poseda un bun judecator al celor

legate de viata umana.

In secolul al V-lea a.Chr. atenienii erau mandri de aceasta activitate intelectuala. Pericle,

in discursul rostit in memoria primilor soldati cazuti in razboiul din Peloponez, face in acesti

termeni elogiul modului de viata practicat la Atena: ,,Iubim frumosul, ducand o viata simpla, si

filosofam fara sa ne molesim"3 (verbele folosite sunt compuse din philo: philokalein si

philosophein). Aceasta mai vrea sa sugereze ca toti cetatenii pot ajunge la atingerea perfectiunii

(virtutii-arete) dupa masura in care iubesc frumusetea si se dedica iubirii de intelepciune.

Aceasta activitate cuprinde tot ceea ce se raporteaza la cultura intelectuala si generala:

speculatii ale presocraticilor, stiinta pe cale de a se naste, tehnica retorica, arta persuadarii si

arta argumentarii.

Platon, Apararea lui Socrate, in Opere, vol. I, Editura Stiintifica, Bucuresti,

1974.

Platon, Phaidon, in Opere, vol. IV, Editura Stiintifica si Enciclopedica,

Bucuresti, 1983.

Aristotel, Metafizica, Editura Paideia, 1998.

Aristotel, Etica Nicomahica, Editura Stiintifica, si Enciclopedica, Bucuresti,

1998.

Epicurea, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1999.

x x x Antologie filosofica. Filosofie antica, 2 vol., Editura Minerva,

Bucuresti, 1975.

Epictet, Manualul, Editura Minerva, Bucuresti, 1977.

Marcus Aurelius, Catre sine, Editura Minerva, Bucuresti, 1977.

Diogene Laertios, Vietile si doctrinele filosofilor, Editura Polirom, Iasi, 1997, 2001.

Seneca, Scrieri filosofice alese, Editura Minerva, Bucuresti, 1981.

Thoma d`Aquino, Despre fiinta si esenta, Editura Paideia, Bucuresti,1995.

R. Descartes, Discurs despre metoda, Editura Academiei Romane, 1990.

R. Descartes, Meditatii despre filosofia prima, in R. Descartes, Doua tratate

filosofice, Editura Humanitas, Bucuresti, 1992.

B. Spinoza, Etica, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981.

G.W. Leibniz, Monadologia, in Opere filosofice alese, vol. I, Editura Stiintifica,

Bucuresti, 1972.

Immanuel Kant, Critica ratiunii pure, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1969.

Immanuel Kant, Prolegomene, Editura Stiintifica, si Enciclopedica, Bucuresti, 1987.

G.W.F. Hegel, Enciclopedia stiintelor filosofice. Logica, Editura Humanitas,

Bucuresti, 1995.

G.W.F. Hegel, Enciclopedia stiintelor filosofice. Filosofia spiritului, Editura

Humanitas, Bucuresti, 1996.

K. Marx, Manuscrise economico-filosofice, in K. Marx, Fr. Engels, Scrieri

din tinerete, Editura Politica, Bucuresti, 1968.

Fr. Nietzsche Asa grait-a Zarathustra,Editura Humanitas, Bucuresti, 1997.

Fr. Nietzsche Nasterea filosofiei in epoca tragediei grecesti, Editura Dacia, Cluj,

1992.

Fr. Nietzsche Genealogia moralei, ed. a II-a, editura Humanitas, 2006.

K. Jaspers Texte filosofice, Editura Politica, Bucuresti, 1986.

Ed. Husserl, Ideea de fenomenologie. Cinci prelegeri, in Scrieri filosofice alese,

Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1993.

M. Heidegger, Ce este metafizica?, in Repere pe drumul gandirii, Editura Politica,

Bucuresti, 1988.

B. Russell, Problemele filosofiei, Editura All, Bucuresti, 1998

L.Wittgenstein, Tractatus logico-philosophicus, Editura Humanitas, Bucuresti,

2001.

Gh.Al. Cazan, Filosofia pana la Kant, Editura Actami, Bucuresti, 1998.

J. Hersch Mirarea filosofica. Istoria filosofiei europene, Editura Humanitas,

Bucuresti, 1994.

V. Macoviciuc Initiere in filosofia contemporana, ed. a II-a, Editura Economica,

Bucuresti, 2000.

V. Muresan, Ce este filosofia?, Punct, Bucuresti, 2000.

I.N. Rosca, Filosofia moderna, Editura Fundatiei ,,Romania de maine",

Bucuresti, 1999.

B.Russell Istoria filosofiei occidentale, 2 vol., Editura Humanitas, Bucuresti,

2005.

J. Russ Istoria filosofiei, 3 vol., Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti,

2000.

Christian Ruby Istoria filosofiei, Editura Corint, Bucuresti, 2003

Gh. Vladutescu, Filosofia in Grecia veche, Editura Albatros, Bucuresti, 1984.

M. Turlea, Introducere in filosofie, Editura Universitara, Bucuresti, 2002.

Fr.E. Peters, Termenii filosofiei grecesti, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993.

Didier Julia, Dictionar de filosofie, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti,

1996.

A. Flew, Dictionar de filosofie si logica, Editura Humanitas, Bucuresti, 1996.

S. Blackburn, Dictionar de filosofie, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti,

1999.

Diane Collinson Mic dictionar al filosofiei occidentale, Editura nemira, Bucuresti,

1995

x x x Filosofia de la A - Z-dictionar enciclopedic de filozofie, Editura All,

Bucuresti, 1990.