Cuprins curs:
Obiectivele cursului
În orice epoca intelectuala exista prioritati care formeaza orizontul vietii intelectuale. În vremea
noastra principala problema este cum sa dam socoteala de întelegerea comuna de sine ca fiinte
constiente, pline de gânduri, de agenti rationali într-o lume ce este în întregime fara gândire, lipsita de
sens, oarba, fara scopuri, o lume de particule fizice aflate în câmpuri de forte fizice.2 Aceasta problema
se manifesta în nenumarate ramuri – Cum relationeaza stiintele sociale cu stiintele naturale? Care este
natura bolilor mentale si cum este legata cu bolile fizice? Putem noi descoperi într-adevar legi ale
comportamentului uman analoage legilor fizice? – dar problema centrala se afla în filosofia mintii.
Care este natura si structura mintii umane si cum interactioneaza ea cu restul realitatii?
Se pare ca avem un raspuns la toate aceste întrebari, raspuns pe care ni-l furnizeaza unul din
instrumentele pe care l-am inventat, si anume computerul; el ajunge sa fie folosit drept modelul mintii
umane. O sa vedem daca putem fi de acord cu acest model numit computational.
Obiectivele acestui curs sunt de a introduce studentii în câteva din cele mai importante
probleme ale filosofiei mintii si, înainte de toate, sa-i determine sa fie capabili sa gândeasca asupra
acestor probleme pentru ei însisi.
CURSUL 1
Mostenirea dualismului cartezian
Pentru a întelege discutiile contemporane ce se desfasoara în filosofia mintii trebuie sa stim
ceva despre înaintasii ei. Conceptia moderna a filosofiei mintii începe cu opera lui Descartes (1596-
1650), un filozof francez care a articulat o distinctie metafizica cruciala între doua genuri de substante:
cea mentala si cea fizica. Aceasta perspectiva, numita „dualism”, sau uneori „dualism psihico-fizic”, a
supravietuit pâna în zilele noastre. Ea este, oricum, subiectul unor importante obiectii. Din punct de
vedere istoric cei care-l resping adopta în mod obisnuit unele versiuni ale „monismului”, care
considera ca în univers este o singura substanta; doua dintre cele mai întâlnite monisme sunt
idealismul, ce considera ca exista doar realitatea mentala, si materialismul, pentru care exista doar
materia. Astazi materialismul este dominant în stiinta, tot la fel si în filozofie, si istoria filozofiei mintii
este în buna masura o încercare de a gasi o versiune a materialismului care nu este subiectul unor
obiectii decisive.
Putem spune ca dualismul lui Descartes are în vedere diferenta minte-corp. Dintr-o anumita
perspectiva dualismul este prezent în mod cotidian, fiind destul de des întâlnite expresii structurate
conform acestei diferente, cântece despre trup si suflet (sufletul apartinând în acest caz domeniului
gândirii).
I. Dualismul cartezian
a. Exista doar doua substante în lume: cea fizica si cea mentala (cugetatoare). Esenta celei
mentale este „gândirea” (constiinta) iar esenta celei fizice este întinderea (faptul de a avea
dimensiuni spatiale).
b. Alte caracteristici ce apar sunt fie mentale fie fizice.
1. Substantele cugetatoare sunt indivizibile (asadar indestructibile), corpurile sunt
divizibile în mod infinit.
2. Gândirea este libera, corpurile sunt determinate.
3. Gândirea poate fi cunoscuta în mod direct, prin intermediul lui cogito ergo sum
(gândesc deci exist) spune Descartes. Corpurile sunt cunoscute în mod indirect.
1 Acesta este cursul tinut de profesorul John Searle în 1996 la Universitatea Berkeley, California, tradus si comentat.
2 Se poate observa ca de fapt cursul debuteaza cu câteva prezumtii metafizice ce vor constitui si temelia punctului de vedere
pe care-l adopta. Ceea ce înseamna ca o schimbare a viziunii metafizice antreneaza automat modificari ale perspectivelor
asupra constiintei.
II. Sase dificultati ale dualismului cartezian. Încercari de a le depasi.
1. Cea mai importanta este problema interactiunii: Cum pot interactiona mintea si corpul? Cum se pot
influenta în mod obisnuit una pe cealalta?
- Descartes – prin intermediul glandei pituitare
- Ocazionismul (Mallebranche) – Dumnezeu face legatura dintre cele doua
- Un biolog contemporan – exista o arie motorie suplimentara (perspectiva carteziana) ce indica
una din formele legaturii dintre cele doua
- Tentatia de a indica computerul drept model al acestei interactiuni
2. Libertatea vointei. Daca mintea este libera dar corpul este determinat se creeaza senzatia ca
libertatea mintii nu face nici o diferenta, nu intervine în nici un fel (mintea este un epifenomen). Altfel
spus, daca realitatea este dominata de determinism atunci libertatea mintii nu-si gaseste locul.
