Capitolul 1
Abordarea clasica a functiilor si activitatilor desfasurate de
Trezoreria Finantelor Publice
Conceptul de trezorerie apare ca rezultat al unei lungi evolutii
istorice, care a condus mai intai, la identificarea notiunii de "moneda
publica", apoi la centralizarea acesteia sub o autoritate unica,
insarcinata sa vegheze la respectarea unui ansamblu de reguli speciale
(regulile contabilitatii publice).
Gestiunea banului public constituie o misiune esentiala a
trezoreriei. In prezent, chiar in perioade de echilibru bugetar, sau de
usoara dezechilibrare, Trezoreria Statului este investita cu o misiune
importanta: asigurarea ritmiticitatii si corectitudinii procesului de
incasare a veniturilor bugetare si de efectuare a cheltuielilor exigibile,
ea veghand totodata si asupra amenanjarii temporale si spatiale a
fondurilor necesare realizarii celui de-al doilea deziderat (realizarea
cheltuielilor exigibile).
La intersectia tuturor miscarilor de fonduri se releva, intradevar,
problema echilibrului Trezoreriei Publice, care constituie
responsabilitatea zilnica a Directiei Generale a Trezoreriei Statului,
echilibru care are de fapt prioritate asupra tuturor celorlalte, deoarece
Statul nu se poate afla in situatia incetarii platilor fara a antrena
consecinte economice, sociale si politice al caror impact este perfect
previzibil. In acest sens, administrarea Trezoreriei Statului reprezinta o
functie de incredere, pe care o indeplinesc functionarii publici de elita.
Trezorierii statului au, intr-o prima analiza, un rol comparabil
aceluia al "trezorierilor" intreprinderilor si, impingand analogia la
extrem, trebuie sa manifeste o "grija" asemanatoare capului de
familie, care incearca echilibrarea bugetului casnic.
*
5
1.1 Prezentarea abordarii clasice a rolului si functiilor Trezoreriei
Finantelor Publice
Activitatile care se manifesta preponderent in exercitarea
functiilor traditionale ale trezoreriei (de casier public si de banca a
sectorului public) sunt cele referitoare la centralizarea si gestionarea
fondurilor publice.
Realizarea politicii economice in Romania, in perioada de
tranzitie de la un sistem economic la altul, pe baza de programe
complexe cu obiective specifice, a impus schimbari importante si in
domeniul finantelor publice.
Pana in anul 1990, executia de casa a bugetului de stat se
efectua prin Banca Nationala a Romaniei, care avea ca atributii:
- incasarea veniturilor bugetare si evidenta acestora pe capitole,
subcapitole, platitori;
- platile de casa, pe capitole de cheltuieli, pe ministere si institutii
subordonate acestora;
- exercitarea controlului asupra eliberarii de fonduri de la bugetul de
stat (in numerar si din cont) catre institutiile publice pentru
acoperirea cheltuielilor aprobate in limita creditelor bugetare
deschise pe destinatii de catre Ministerul Finantelor Publice;
- pastrarea conturilor de disponibilitati ale bugetelor locale, ale
institutiilor publice pentru mijloacele extrabugetare si fondurile cu
destinatie speciala;
- transmiterea informatiilor catre Ministerul Finantelor Publice
privind executia bugetului de stat.
Reorganizarea bancara din anul 1991 a debutat cu redefinirea
functiilor si atributiilor Bancii Nationale a Romaniei, aceasta devenind
institutia unica de emisiune monetara a Statului, de stabilire a politicii
monetare, de credit si valutare, de gestionare a rezervelor oficiale si de
supraveghere a activitatii celorlalte banci. Dintre atributiile pe linia
executiei de casa a bugetului de stat au ramas in vigoare doar cele
referitoare la deschiderea si mentinerea contului curent al Trezoreriei
Statului, in vederea evidentierii disponibilitatilor pe care Statul le
detine la un moment dat, precum si efectuarea decontarilor
intermediare si finale ale acesteia in raport cu celelalte institutii
financiare de pe teritoriul Romaniei.
Pentru o scurta perioada de timp, atributiile privind incasarea si
efectuarea platilor sectorului public au fost transmise catre bancile
comerciale (in speta catre Banca Comerciala Romana). Avand in
6
vedere, insa, ca desfasurarea executiei bugetare prin bancile
comerciale crea dificultati in ceea ce priveste:
-controlul asupra operatiunilor,
-complica fluxurile monetare si
-prelungea termenele de raportare a datelor privind executia bugetara,
cu influente negative asupra procesului de urmarire a executiei si a
echilibrului bugetar, precum si datorita nerezolvarii problemei
existentei unitatilor teritoriale din anumite orase si municipii, aceasta
solutie a fost rapid abandonata.
S-a trecut la elaborarea unui nou cadru legislativ, care prevedea
noi atributii in sarcina Ministerului Finantelor Publice, atributii legate
de crearea unui sistem propriu pentru urmarirea executiei bugetare, cu
ajutorul caruia sa se coordoneze in mod eficient, problemele politicii
financiare de care raspunde, asa cum se procedeaza in majoritatea
tarilor cu economie de piata.
Necesitatea infiintarii acestui sistem propriu al Statului a fost
data si de teoria demonstrata conform careia, acesta nu isi poate
exercita pe deplin suveranitatea financiara decat daca reuseste sa
centralizeze totalitatea serviciilor financiare si daca incaseaza toate
veniturile la care are dreptul, in vederea finantarii cheltuielilor pe care
le-a angajat.
Renuntarea la derularea procesului bugetar prin sistemul bancar
a mai avut la baza si alte argumente, rezultate din particularitatile
cadrului economic romanesc din momentul respectiv:
- reorganizarea bancilor si consecintele acestui proces asupra
finantelor publice;
- schimbarea conceptiilor privind administrarea si utilizarea
resurselor financiare publice;
- cerintele si posibilitatile reale de asigurare a echilibrului finantelor
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
