Subiectul

Definitii

1.1. Definitii traditionale (semantice):

v G. A. II ’66: „partea de propozitie care arata cine savârseste actiunea exprimata de predicatul verbal sau cui i se atribuie o însusire ori o caracteristica exprimata prin numele predicativ”.

v Mioara Avram, Gramatica pentru toti: „partea principala de propozitie care arata cine savârseste actiunea exprimata de un predicat verbal activ (Elevii constiinciosi învata regulat), cine sufera actiunea exprimata de un predicat verbal pasiv (Ei sunt laudati de profesori) sau cui i se atribuie o însusire ori o caracteristica exprimata de un predicat nominal (Ei sunt bucurosi)”.

1.2. Definitii moderne (formale):

v Valeria Gutu Romalo, Sintaxa…: „nume în nominativ, impunând acordul verbului cu care intra în relatie de interdependenta”.

Observatie: Ambele tipuri de definitii ridica probleme în ceea ce priveste adecvarea la realitatea definita. Dintre acestea mentionam:

Ø neajunsurile definitiilor semantice:

- convin în mod propriu doar verbelor de actiune;

- se potrivesc si subiectului unui verb la mod nepersonal;

- notiunea de autor (protagonist) se poate exprima si printr-un complement de agent, printr-un atribut genitival subiectiv sau chiar prin mijloace lexicale (vezi substantivele derivate cu sufixe de agent).

Ø neajunsurile definitiilor formale:

- subiectul nu sta întotdeauna la nominativ (chiar în G. A. se vorbeste despre exceptii de la cazul subiectului);

- lasa în afara subiectele exprimate prin forme verbale, respectiv infinitiv, gerunziu si supin, sau prin interjectii, care, neavând categoria cazului, nu pot fi definite prin nominativ;

- se neglijeaza faptul ca predicatul se poate exprima nu doar prin verb, ci si prin adverb sau prin interjectie, caz în care nu mai poate fi vorba de acord; în plus, exista si situatii în care verbe la moduri nepersonale au, din punct de vedere logic si semantic, un subiect propriu (Întrebându-l noi ce cauta acolo, copilul începu sa se fâstâceasca).