Semantică

Noţiuni preliminare

1) Semantica- disciplina care studiază sensul cuvintelor;

2) Semantica diacronică- transformarea sensului unui cuvânt în timp;

3) Semantica sincronică- studiul sensului pentru o limbă naturală, într-o perioadă dată;

a. lexicală- sensul lexical+ relaţiile de sens dintre cuvinte;

b. propoziţională- semantica construcţiilor / sensul sintagmelor, al raportului dintre sensul construcţiilor şi al raporturilor care îl compun;

SENSUL:

• proprietate a unei unităţi lingvistice date;

• intenţie a utilizatorului;

• interpretarea pe care i-o dăm unei unităţi lingvistice;

- punerea într-un anumit univers de comprehensiune (fil.);

- sesizarea proprietăţilor referentului (denotatului) / a şti în legătură cu ce se poate asocia acel obiect =>

1. Denotatul- entitate care îi este asociată unei unităţi lingvistice;

2. denotat- denotaţie / informaţie- ce ştim despre relaţia dintre unitate şi denotat;

3. Asimetrie între sens / referent: Corpul ceresc cel mai îndepărtat de Pământ- expresia ARE SENS, dar NU are REFERENT (vezi Fregge, 1892); distincţie între sens şi referent- valoarea de cunoaştere.

• Luceafărul de seară este Luceafărul de seară- construcţie tautologică / adevărată (aceeaşi expresie lingvistică+ acelaşi denotat); felul în care se identifică denotatul este acelaşi; NU avem o INFORMAŢIE.

Aşadar:

- propoziţiile de tipul a = b sunt informative / adevărate;

- propoziţiile de tipul a = a sunt tautologice / adevărate =>

SENSUL este legat de cunoştinţele pe care le avem despre unităţile lingvistice pentru a le putea asocia cu un r e f e r e n t.