Pragmatică lingvistică

Pragmatica este disciplina lingvistica care se ocupa cu studiul limbii – SINTAXA, SEMANTICA, FONETICA, MORFOLOGIE STILISTICA(discipline lingvistice).

ANII ’50 – apare o noua disciplina, PRAGMATICA, datorita Scolii Lingvistice Americane si Continentale(francezi, italieni – europeni-britanici).

Trasaturi care o incadreaza ca disciplina de sine statatoare.

PRAGMATICA

1.stiinta limbii vorbite – aspect/stil colocvial dar care nu sanctioneaza/penalizeaza greselile

2.disciplina limbii dinamice in continua schimbare

3.se foloseste de notiunile si de conceptele lingvistice traditionale dar le redefineste din perspective noi si le REGRUPEAZA

Ex.in morfologie, in lingvistica traditionala vorbim despre categorii morfologice si parti de vorbire, reprezentand grupari omogene;aceste categorii sunt regrupate de pragmatica sub numele de DEICTICE – categorie pragmatica eterogena care dobandeste semnificatie strict CONTEXTUAL.

-in categoria DEIXISULUI se localizeaza anumite precizari/identificari:

A. DEICTICE TEMPORALE - adv. De timp: azi, ieri, atunci

- conjunctii/sintagmele care includ si nume : vara trecuta

- folosirea timpului verbal: merg(azi)

Atentia, in pragmatica, se concentreaza asupra celui care emite mesajul deoarece de personalitatea lui si de modul in care percepe realitatea depinde constructia mesajului.

Orice mesaj construit in comunicare nemijlocita este mai mult sau mai putin elaborat in alcatuirea caruia noi, ca emitator, apelam la STRATEGII DISCURSIVE, fara sa fim constienti de asta.

Ex.atunci cand avem o problema nu o spunem direct – o luam pe departe

In interpretarea unui mesaj tinem cont de ceea ce a vrut emitatorul sa spuna – INTENTIO AUCTORIS.

Aceasta intentio auctoris este corelata cu INTENTIO OPERIS (ceea ce inseamna) – mesajul propriu zis.

INTENTIO LECTORIS – decodarea diferita a aceluiasi mesaj de catre mai multi participanti la actul conversational.

2 metode de interpretare a unui mesaj – GENERATIVA

- INTERPRETATIVA-pune accent pe rolul care il joaca locutorul receptor in decodarea mesajului.

In decodarea mesajului, dincolo de informatiile oferite la nivele lingvistice traditionale, se adauga un nivel – TRANSPRASTICA-dincolo de fraza enuntata

-se adauga:

1.functiile pragmatice

2.rolurile argumentative

3.intentia comunicativa

Intentia comunicativa – ceea ce se induce in spatele cuvintelor (ceea ce gandeste cineva dar nu spune).

Rolurile argumentative – abilitatea fiecarui participant la actul comunicational de a-si sustine punctul de vedere, de a dezvolta o strategie discursiva si de a-si impune punctul de vedere.

Aceste 3 puncte se realizeaza la nivel nonverbal (prin gestica, mimica), prin utilizarea speciala a unitatilor suprasegmentale (accent, intonatie, ritm).

Pragmatica isi concentreaza atentia asupra:

-elementelor ce tin de structura participantilor la actul vorbirii

-constructiei verbale propriu-zise

COMPETENTA COMUNICATIVA – totalitatea manifestarilor atitudinale de care poate face uz o persoana alaturi de abilitatile sale lingvistice pt a participa la un act conversational.

-identifica fiecare individ in actul comunicativ

-permite - autopozitionarea conversationala (intri in discutie pur si simplu)

- pozitionarea conversationala (iei cuvantul atunci cand se asteapta sa raspunzi)

- repozitionarea conversationala (intentia de a continua conversatia

chiar si dupa ce a fost respinsa)

Ex.cineva iti povesteste o secventa a unor manifestari atitudinale ale unei persoane desi nu ii sunt caracteristice persoanei respective.

OBS – a nu se confunda conceptul de competenta comunicativa cu cel de competenta

lingvistica (intrarea in competitie dihotomica cu performanta – respectare a

normelor lingvistice).

Din perspectiva pragmatica un mesaj dezvolta cateva sensuri:

1.un sens MULTICODIC – mai multe coduri - exista mesaj pe care il construim, intr-un context folosim un cod (cadrul formal de ex.-

codul informational, de politete), in alt context, un alt cod (folosim codul

colocvialitatii intr-un cadru informal).

2.sensul DEPENDENT – semnificatia mesajului depinde de starea de spirit in care se afla emitatorul-o anumita atitudine, stare de

spirit.

Mesajul transmis din perspectiva pragmatica se deosebeste de perspectiva traditionala sub apect SINTACTIC.

D. p. d. v. TRADITIONAL – COMPATIBILITATE SINTACTICA – acord la nivelul prop.

PRAGMATIC un mesaj depinde foarte mult de gradul de expectatie –inseamna ceva – (intre cei 2 interlocutori trebuie sa existe un bagaj comun de informatie, cunostiinte comune la care cei 2 sa faca referire) al interlocutorului (locutorul-receptor).

In lingvistica traditionala nu exista EXPECTATIE.

PRAGMATICA isi concentreaza atentia asupra cuvintelor nerostite ca atare dar implicate in enunt printr-o decodare ulterioara.

Pentru a decoda un mesaj din perspectiva pragmatica trebuie sa corelam mesajul exprimat cu intentia comunicativa (adevaratul mesaj ascuns in spatele textului) – rezulta ACT PRAGMATIC.

Ex.Am prajit portocale.

-d. p. d. v. traditional-mesaj incorect (nu ai cum sa prajesti portocale)

-d. P. d. v. PRAGMATIC e un act ratat – TEORIA ACTELOR RATATE

-ai vrut sa spui ceva dar ai vazut portocale (si ai spus altceva)