Cearta universaliilor

Conceptele generale: universalia ( de la universale, universum: reunite intr-un tot )

- Ex etymo, universale, ut universum, significat multitudinem quandam in unum redactam ( multa versa in unum ).

In logica universalia sunt ea praedicata quae de multis dici possunt.

( Carolus Boyer, Cursus Philosophiae, Paris, 1935 )

- Isagogé ( Introducere la Categoriile lui Aristotel, Porfir, tradus de Boethius) :

De generibus et speciebus illud quidem sive subsistant sive in nudis intellectibus posite sint sive subsistentia corporalia sint an incorporalia, et utrum separata a sensibus an in sensibilibus posita et circa haec consistentia dicere recusabo; altissimum mysterium est hujus modi et majoris indigens inquisitionis.

Cu privire la genuri si specii voi evita sa caut daca exista in ele insele, ori exista numai ca pure puneri ale intelectului, sau daca au existenta corporala sau incorporala si daca exista separat de simturi sau numai in cele sensibile; mister foarte inalt este aceasta modalitate si [alta] cercetare mai intinsa se cere [pentru aceasta].

- Albertus Magnus ( De Praedicabilibus, II, 1) :

Universale autem est, quod, cum sit in uno, aptum natum est esse in pluribus et per hoc quod in multis per aptitudinem est, praedicabile est de illis. Et sic universale est, quod de sua aptitudine est, in multis et de multis.

- ceea ce, prin natura sa, este in mai multi: quod aptum natum est, esse in pluribus.

- ceea ce este predicat despre multi: quod praedicatur de multis.

- Exigente stringente ale gandirii medievale:

- Scientia est de universalibus, existentia est singularium.

- Nulla est fluxorum scientia.

- Prima inventariere sistematica a solutiilor:

Ioan de Salesbury, Metalogicus (sec XII ) – 13 solutii

NOMINALISMUL

- Universalia sunt nomina –

Roscelin ( 1050 - ? ), nascut la Compiègne

- ramasa doar o scrisoare catre elevul sa, Abelard ( acesta isi considera profesorul pseudo-dialecticus si pseudo-christianus ).

- exista numai individualuri, nu exista nici un lucru alcatuit din parti.

- speciile sunt numai in cuvinte si, tot asa, partile nu apartin decat cuvintelelor.

,,Fuit autem memini, magistri nostri Roscellini tam insane sententia, ut nullam rem partibus constare vellet, sed sicut solis vocibus species ita et partes adscribebat.”( De divisione et definitione, Abelard )

- combatut si de Anselm de Canterburry ( 1083 – 1109),in De trinitate pentru extravaganta de a fi considerat universaliile ca fiind doar suflul vocii (,,flatus vocis” )

- de vreme ce parti, ca parti ale indiferent carui intreg, nu exista propriu-zis, neavand nici o realitate luate izolat, ci exista doar individualul, real doar intrucat e unitate – exista fie doar o persoana divina, fie trei (triteism), dar nu trei ca parti ale unei singure personae.

- studiul realitatii (realitate revenind doar individualilor) este deci strict empiric (ceea ce este in opozitie stricta cu fundamentarea aristotelica a stiintei).

Wilhelm de Occam ( ? – 1437), franciscan.

- intelectul functioneaza direct si intuitiv; cunoasterea intuitiva a unui lucru este cunoasterea in virtutea careia se poate stii ca un lucru exista sau nu ( sententiae) – sesizarea individualurilor, a lucrurilor particulare [empirism de sorginte aristotelica]. De aici pleaca intreaga stiinta, care insa se desfasoara cu privire la termeni universales care inlocuiesc [prin suppositio] lucrurile particulare:

“Omnis disciplina incipit ab individuis…Ex sensu, qui non est nisi singularium, fit memoria, ex memoriam experimentum, et per experimentum accipitur universale, quod est principium artis et scientiae”

(Orice disciplina [cunoastere sistematica] incepe de la individualuri... Din simt [senzatie], care nu este decat a singularelor, se face memoria, din memorie experienta si prin experienta se ajunge [se sesizeaza, se dobandeste] universalul, care este principiul artei si al stiintei. )

- universalul (universaliile) formeaza obiectul stiintei: “nu exista stiinta decat a universalului” – dar ce este universalul, ce sunt universaliile?

- “nu exista in afara de intelect nici o realitate universala, care sa existe, fie prin ea insasi, fie printr-un element adaugat (real sau al ratiunii) in orice mod am intelege acest universal sau l-am considera; existenta universalului este tot atat de imposibila pe cat este imposibil ca un om sa fie un magar”.

- realismul este absurd, dar apud Platon si Aristotel, este adevarat ca doar universalul face inteligibil obiectul individual

o caci umanitatea lui Socrate nu este distincta de umanitatea lui Platon, decat ca asa ar trebui daca universalul [umanitate] ar exista in individualuri [oameni], ceea ce ar presupune o modificare a universalului in trecerea de la un om la alt om, asa incat universalul ar fi distrus

o sau [ca sa nu-l distrugem, modificandu-l de la un individual la altul, dar considerandu-l tot ca rezidand in lucruri] doar cate un universal e veritabil [doar calitatea de a fi cal (doar cabalinitatea) unui singur cal, doar calitatea de a fi om [doar umanitatea] unui singur om], iar celelalte ar fi abateri, caz in care Socrate ar fi un Platon conceput confuz

* ce este universalul?

Facultatea de Filosofie - curs de introspectie