Suspensii

1. Clasificarea suspensiilor .

In mod obisnuit , prin suspensii farmaceutice se inteleg preparatele fluide, constituite din dispersii mecanice de substante medicamentoase solide, intr-un vehicol lichid .

Astfel apare diferentierea suspensiilor fata de dispersiile coloidale .

Substantele medicamentoase sunt de obicei pulberi insolubile, iar mediul de dispersie este apa sau uleiul.

Suspensiile se prepara atat in farmacie cat si in industrie :

- cele preparate in farmacie cu o stabilitate redusa ;

- cele preparate in industrie trebuie sa-si pastreze omogenitatea timp de 2-3 ani .

O categorie aparte o formeaza suspensiile uscate, care sunt amestecuri de pulberi la care se adauga un anumit volum de apa.

Suspensiile au o biodisponibilitate superioara fata de alte preparate solide. Cu ajutorul suspensiilor este posibila administrarea unor medicamente insolubile. In general sunt folosite foarte mult in pediatrie .

Pe langa aceste avantaje, suspensiile au si dezavantaje, datorita in special instabilitatii fizice in timp.

Dependent de calea de administrare, suspensiile pot fi :

- de uz intern ;

- de uz extern ;

- de uz parenteral .

2. Consideratii teoretice .

Dintre sistemele disperse farmaceutice, suspensiile sunt cele mai nestabile d.p.d.v. fizic. Stabilitatea fizica a suspensiilor trebuie sa indeplineasca anumite conditii :

- substanta suspendata sa nu se depuna repede ;

- particulele care se depun sa nu formeze sedimente compacte ;

- suspensia sa nu fie prea vascoasa si sa curga usor .

a) Umectarea - O dificultate des intalnita la prepararea suspensiilor

o reprezinta rezistenta particulelor la umectare . Dispersarea uniforma a substantelor insolubile in mediul lichid depinde de umectarea si repartizarea lor in sistem. Substantele solide hidrofile ( oxidul de zinc, carbonatul de magneziu ) se lasa usor udate de apa, si pot fi incorporate in suspensii fara adaos de umectanti .

In schimb, particulele de substanta hidrofobe plutesc la suprafata apei, fenomen numit FLOTATIE .

Ca umectant se folosesc substantele tensio-active, polimeri hidrofili, glicerina, alcool si propilen glicol .

b) Fenomene electrice – O particula insolubila dispersata intr-un

mediu lichid poate fi incarcata electric. Aceasta incarcatura electrica poate fi datorata absorbtiei selective a ionilor prezenti in mediul de dispersie sau ionizarii grupelor chimice de la suprafata particulei .

c) Sedimentarea – Intr-o suspensie exista tendinta particulelor

dispersate cu densitate mai mare decat a mediului de dispersie , sa sedimenteze sub actiunea gravitatiei . Particulele de substante medicamentoase dispersate trebuie sa fie suspendate uniform in vehicul si sa fie redispersate cu mare usurinta dupa agitare .

3. Suspensii defloculate ( peptizate ) .

Sistemele defloculate contin particule dispersate care sedimenteaza cu o viteza redusa formand un sediment dens .

Particulele isi pastreaza caderea lor libera, depunandu-se lent prin rostogolire, cele din stratul inferior fiind presate de greutatea celorlalte care elimina mediul dispersant care le separa. La aceste suspensii , limita dintre straturi, stabilitatea nu este bine definita.

In domeniul farmaceutic, sistemele defloculate duc la preparate cu stabilitate redusa, avand o omogenitate care lasa de dorit. De obicei, suspensiile defloculate sunt utile in receptura, cand medicamentele se consuma rapid .

4. Suspensii floculante .

Deoarece suspensiile defloculate formeaza in timp un sediment compact, este preferabil sa se recurga la folosirea suspensiilor floculate .

Faza dispersa a suspensiilor floculate nu este constituita din particule individuale, ci din aglomerari de particule numite flocoane .

Un flocon reprezinta un agregat slab de particule reunite prin forte interparticulare ( legaturi Van Der Wells ) .

Spre deosebire de sistemele defloculate , flocoanele sedimenteaza rapid, fara sa formeze sediment.