Soluții oftalmice - oculoguttae

5.1. Generalitati

A. Definitie

Picaturile pentru ochi sunt preparate farmaceutice sterile, sub forma de solutii sau suspensii folosite in tratamentul si diagnosticarea bolilor de ochi. Se pot prezenta sub forma de pulberi sterile care se dizolva sau se suspenda inainte de folosire intr-un vehicul steril.

La aceasta monografie sunt incluse si baile oftalmice care presupun conditii asemanatoare de preparare, conservare si contro. Baile oculare se prescriu in cantitati de cel putin 50 g.

B. Istoric

Medicatia oftalmica a fost cunoscuta si utilizata din timpuri stravechi. Din antichitate avem informatii asupra utilizarii acestora in medicina timpurie a Egiptului (papirusul Ebers), apoi lucrarile lui Hipocrates si Galenus.

S-au utilizat diferite denumiri pentru picaturile de ochi. Cea mai veche denumire a fost colir (utilizata si azi) si isi are originea in cuvintele din limba greaca:

- kollao =aglutinare. In antichitate se utilizau preparate oftalmice semisolide;

- kollirion = clei (si este de asemenea legat de consistenta acestor produse) - si din cuvantul arab khol = stibina (care era un mineral utilizat in cosmetica pentru colorarea genelor in negru).

Denumirea de preparate oftalmice provine de la cuvantul grecesc ophtalmos = ochi, iar medicamentele oculare de la cuvantul latin oculus = ochi.

In farmacopeele indigene aceasta forma apare pentru prima data in F.R. III (1892) cu denumirea ,,Collyria", denumire ce se mentine pana in F.R. VII. In F.R. VIII denumirea monografiei generale devine ,,Solutiones ophtalmicae". In F.R. IX monografia generala este numita ,,Oculoguttae" sau ,,collyria". In F.R. X avem denumirea de ,,Oculoguttae" si sunt oficinale trei solutii oftalmice.

C. Avantaje

Preparatele oftalmice au urmatoarele avantaje:

- efect rapid;

- efect local direct,

- utilizarea unor concentratii mici de substante active;

- aplicare usoara, netraumatizanta;

- si de asemenea posibilitatea obtinerii diferitelor forme oftalmice si anume: solutii, suspensii, emulsii etc.

D. Dezavantaje

- uneori intoleranta locala;

- necesitatea unor exigente speciale similare preparatelor parenterale pentru preparare, conditionare si administrare;

- durata stationarii in ochi a solutiilor oftalmice este mica (4-5 minute).

E. Clasificare

Solutiile oftalmice se pot clasifica dupa mai multe criterii:

E1. Dupa natura solventului avem:

- colire apoase;

- colire uleioase;

- colire cu vehicul vascos;

E2. Dupa modul de conditionare:

- colire unidoze;

- colire multidoze.

E3. Dupa modul de formulare:

- colire magistrale;

- colire oficinale;

- colire industriale;

E4. Dupa scopul urmarit:

- preparate pentru tratament oftalmice;

- preparate pentru diagnostic;

- solutii pentru lentile de contact;

- lacrimi artificiale;

E5. Dupa durata efectului terapeutic:

- cu actiune imediata (apoase);

- cu actiune prelungita: (suspensii apoase, uleioase si solutii vascoase);

E6. Dupa actiunea terapeutica:

- colire antiinfectioase;

- colire cu anesteyice locale;

- colire miotice;

- colire midriatrice;

- colire antiinflamatoare;

- colire antiglaucomatoase.

F. Structura anatomica a ochiului

Ochiul este un organ foarte pretios si pretentios in acelasi timp, adaptat pentru vaz in vizibil (intre 350-750 nm).

Ochiul este foarte sensibil si din acest motiv se impune ca preparatele oftalmice sa fie preparate in aceleasi conditii ca medicamentele pentru administrare parenterala.