Medicația antihipertensivă

Medicatia antihipertensivă cuprinde medicamente apartinand unor grupe farmacodinamice variate, capabile să scadă presiunea arterială, ca urmare a diminuării rezistentei periferice şi/sau scăderii debitului cardiac.

Medicatia antihipertensivă se adresează indeosebi hipertensiunii arteriale esentiale. Bine condus, tratamentul antihipertensiv reuşeşte de cele mai murte ori să mentină valorile tensionale cât mai apropiate de cele normale, impiedicand aparitia complicatiilor şi permitand bolnavilor să ducă - viată aproape normală.

Valorile tensionale peste care se recomandă medicatia antihipertensivă sunt de peste 140-160 mm Hg maxima şi 80-90 mm Hg minima. La indivizii ce prezintă factori de risc (diabet, cardiopatie ischemică etc.) se recomandă inceperea tratamentului antihipertensiv la valori ale maximei de 140 mm Hg. La persoane vârstnice (peste 60 ani) tratamentul este recomandat la valori ale maximei peste 160 mm Hg deoarece la aceştia valori tensionale coborate pot antrena hipoperfuzia organelor interne.

Cum hipertensiunea arterialä se asociazä frecvent cu alte afectiuni, indeosebi cardiovasculare, alegerea medicatiei antihipertesive va avea un caracter individualizat, ţinandu-se seama de situaţia clinica globala. Astfel: la hipertensivii ce asociaza insuficienţa cardiaca nu se administreaza propranolol (are şi efect inotrop negativ); la cei ce au şi anevrism de aorta trebuie evitate medicamentele ce cresc debitul cardiac; la cei ce asociaza şi cardiopatie ischemica nu se administreaza hipotensoare ce cresc consumul miocardic de oxigen, etc.

In funcţie de mecanismul principal de actiune medicamentele antihipertensive se clasifica în :

- Medicamente ce modifica rezistenta vasculara prin influentarea controlului simpatic:

- la nivelul: structurilor simpatice centrale (clonidina, alfa¬metildopa, rezerpina);

- la nivelul ganglionilor vegetativi (ganglioplegice de tipul trimetafanului);

- sinapsei neuro-efectoare simpatice acţionand fie ca

- neuroadrenolitice - (guanetidina, rezerpina), fie ca blocante:

- adrenergice alfa (prazosin) sau beta (propranolol, etc).

- Vasodilatatoare directe care acţioneaza direct pe muşchiul neted vascular, independent de controlul simpatic (hidralazine, diazoxid, minoxidil). Acest tip de hipotensoare produc scaderea rezistenţei periferice, declanşand intervenţia compensatorie a simpaticului cu tendinţa anularii efectului hipotensor. De aceea medicamentele de acest tip se asociaza obligatoriu cu blocante ale simpaticului. Au efect vasodilatator direct şi blocantele canalelor calciului (în special nifedipina şi diltiazemul).

- Medicamente ce interfera sistemul renina-angiotensina (captopril, enalapril, saralazina, losartan, etc.).

- Medicamente ce scad volumul sanguin - diuretice

1. Medicamentele ce modifica rezistenta vasculară prin influentarea controlului simpatic

Simpatoliticele cu actiune centrala sunt medicamente care, direct sau indirect, stimuleaza formaţiuni alfa-adrenergice centrale cu funcţii inhibitoare asupra controlului nerves simpatic al circulaţiei. Efectul hipotensiv este moderat, iar reflexele simpatice de adaptare ortostatica şi la efort sunt în general pastrate.

Clonidina (catapresan, haemiton) acţioneaza prin stimularea receptorilor alfa-adrenergici din structuri nervos centrale simpatice cu acţiune inhibitorie (nucleul tractului solitar, unele structuri bulbare şi hipotalamice). 0 doza terapeutica orala produce în 30-40 minute scaderea tensiunii arteriale pentru 4-24 ore.

Produce bradicardie, scade moderat forţa de contracţie a miocardului, scade fluxul sanguin în teritoriul cerebral şi splahnic, nu scade rezistenţa periferica şi nu produce hipotensiune cu caracter ortostatic. Nu scade fluxul renal putand fi folosita şi la hipertensivii cu insuficienţa renala. Inhiba moderat secreţia de renina, deci scade moderat natriureza crescand consecutiv uşor volemia.

Tratamentul trebuie individualizat începand cu doze mici, 1 comprimat de 0,1 mg - data sau de doua ori/zi, putand creşte treptat doza, la nevoie, la 3-4 cp/zi şi chiar mai mult. Poate produce ca reacţii adverse somnolenţa, constipaţie, uscaciunea gurii. Trebuie evitata la cei cu psihoze depresive.