Hormonul de Creștere Uman Recombinat și Somatostatina Recombinată

Hormonul de creştere al omului (hGH – human growth hormone) este un hormon de tip proteină, esenţial pentru creşterea normală şi pentrudezvoltarea organismelor. Se mai numeşte hormonul somatotrop (STH) sau somatotropină.

hGH influenţează multe aspecte ale metabolismului uman printre care: stimularea procesului de lipoliză, stimularea sintezei proteinelor, inhibarea metabolismului glucozei.

Acest hormon a fost izolat şi identificat în jurul anului 1950 din extracte obţinute din glandele pituitare (hipofiza anterioară), glande care la rândul lor au fost recoltate de la cadavre sau de la pacienţi care fuseseră supuşi hipofizectomiei. Primele utilizări -1957-58 pentru stimularea creşterii copiilor hipopituitari Clonarea hormonului uman al creşterii a avut loc pentru prima dată în 1979, iar prima utilizare la oameni a hormonului de creştere recombinat (rhGH) a fost comunicată în literatura de specialitate în 1982.

Creutzfeldt-Jakob, - hGH derivat din glanda pituitară. -contaminarea posibilă a preparatelor de hGH obţinute din glanda pituitară, cu “prion"-ul - scoaterea acestor produse de pe piaţa comercială din S.U.A., în 1985 ca urmare rhGH.

Preparate pe bază de rhGH au fost produse la început de către bacterii (E. coli) şi spre deosebire de hGH endogen au conţinut o grupare de metionină terminală şi a fost notat met- rhGH.

Produsele care conţineau rhGH cu secvenţă naturală au fost obţinute ulterior atât în celulele bacteriilor cât şi în celulele mamiferelor.

STRUCTURA HORMONULUI DE CREŞTERE ENDOGEN UMAN ŞI IZOHORMONII HGH

Forma principală circulantă a hormonului de creştere uman (hGH) este o proteină neglicozilată cu 22 kD compusă din 191 resturi de aminoacizi care sunt legate prin punţi de disulfură, formându-se două bucle peptidice.

Hipofiza anterioară secretă mai multe izoforme de hormoni de creştere principale fiind: monomerul cu 22 kD şi monomerul cu 20 kD.

La oameni există două gene hGH notate: gena hGH-N şi gena hGH-V. Gena hGH-N este exprimată în glanda pituitară şi este direct răspunzătoare de producerea formei cu 22 kD, “normale”, a hormonului de creştere endogen uman.

Gena hGH-V (gena variabilă) este exprimată în placentă şi este direct răspunzătoare de producerea unor forme "variabile" de hGH întâlnite în cantităţi mari la femeile însărcinate în cursul celui de al treilea trimestru de sarcină.

SECREŢIA ŞI REGLAREA SECREŢIEI HORMONULUI DE CREŞTERE UMAN

Hormonul de creştere hipofizar este stocat în hipofiza anterioară sub formă legată de ioni de zinc fiind eliberat din această formă în urma secreţiei acestuia în plasmă. Aproximativ 40% din hormonul de creştere secretat se leagă în plasmă de proteine specifice numite GHBP (growth hormone binding proteins), proteine care leagă hormonul de creştere. Aceste proteine sunt de două feluri: cu afinitate mare pentru hormon şi cu afinitate redusă.

Cedarea hormonului de creştere din glanda pituitară e reglată prin feedback scurt de două peptide hipotalamice cuplate şi anume o peptidă stimulatoare, hormonul care stimulează eliberarea hormonului de creştere (GH-RH – growth hormone releasing hormone) numită şi somatoliberină şi o peptidă inhibitoare, somatostatina notată cu GH-RIH – growth hormone releasing inhibitor hormone.

Factorii care influenţează secreţia de hGH sunt:

- factori hormonali dintre care unii sunt stimulatori (somatoliberina hipotalamică, estrogenii, glucagonul, vasopresina), iar alţii sunt inhibitori (somatostatina, hipotiroidismul);

- factori metabolici dintre care unii sunt stimulatori (starea de foame, aminoacizii plasmatici, uremia crescută) şi alţii sunt inhibitori (hiperglicemia, nivel crescut de acizi graşi liberi în sânge);

- factori neurali dintre care unii sunt stimulatori (somnul, stresul de tipul traumatismelor, emoţiilor, infecţiile diverse, agonişti α-adrenergici, antagonişti β-adrenergici, L-DOPA, iar alţii inhibitori (agoniştii β-adrenergici, agonişti α-adrenergici).