Fitoterapie generalități ramuri

Fitoterapia este ramura terapeuticii care utilizeaza plantele medicinale si preparatele din plantele medicinale ca mijloace de prevenire si tratare a bolilor. Este probabil cea mai veche forma de tratament, aparuta pe o baza empirica si in contextul unei viziuni magice a lumii, dar cu un rol important in zilele noastre, alaturi de medicina alopata, fara sa fie la concurenta cu aceasta. Sunt incluse aici si tratamentele cu legume si fructe, sucuri din legume si fructe. Unele plante pot fi folosite ca atare, constituind remedii naturale, in timp ce alte plante medicinale sunt materii prime valoroase pentru obtinerea multor medicamente.

E necesara definirea clara a unor termeni des utilizati, de multe ori confundati intre ei.

Medicina alopata este stiinta care se cocpua cu studiul maladiilor si tratamentul lor, fiind practicata numai de persoane abilitate sa exercite medicina, pe baza unei diplome obtinute dupa studii si examene sustinute intr-o facultate de profil.

Medicina naturala defineste acele practici medicale inspirate si legate strans de natura, putand fi considerata un sistem terapeutic in care medicamentele nu sunt mai importante decat factorii naturali (aer, apa, plante, soare, alimente, miscare etc). Ea poate fi practicata atat de medici, cat si de persoane care nu au absolvit o facultate de medicina, numiti terapeuti, dar, din pacate, si de impostori.

Nu se poate trasa o granita clara intre medicina alopata si medicina naturista, cu atat mai mult cu cat de multe ori medicii alopati isi trateaza pacientii in ambele feluri, iar singurele terapii specifice medicinei alpoate sunt terapiile chirurgicale, terapia de transplant, reanimarea si terapia intensiva. Au in comun terapiile ocupationale, psihoterapia, meloterapia, terapia prin arta etc, desi schema terapeutica naturista se refera la fitoterapie, homeoterapie, hipnoza, sacroterapie, dietoterapie, apiterapie, acupunctura, balneoterapie, gemoterapie si kinetoterapie.

Practicile naturale, de orice fel ar fi ele, care se asociaza terapiilor alopate in scopul ajutorarii sau grabirii procesului de vindecare sunt terapii complementare. Termenul ,,terapii alternative" poate crea confuzii, in sensul ca se poate intelege excluderea unui tip de terapie daca este ales celalalt.

Dietoterapia naturala este acea metoda terapeutica bazata pe tipuri particulare de alimentatie an scop curativ si profilactic. Se incearca lamurirea rolului patogen al alimentatiei abuzive sau incorecte, si se recomanda respectarea catorva principii: alimetele trebuie consumate asa cum se gasesc in natura sau cat mai aproape de starea lor naturala, alimetatia se schimba in functie de evolutia starii bolnavului, de capacitatea lui de agreere si reatie, de anumite stari fiziologice. Fiind drastica si restrictiva, aceasta ramura a terapiei nu este acceptata pe deplin de bolnavi, in special de copii.

Balneoterapia utilizeaza factorii naturali sub forma unor proceduri fizice si chimice aplicate fie pe cale externa (namolul), fie pe cale interna (crenoterapia, cura cu apa minerala), adaugand si plante medicinale (fitobalneoterapia).

Homeopatia se bazeaza pe principiul ,,similia similibus curantur" enuntat de Samuel Hahnemann la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cauta sa stimuleze energiile si caile naturale de vindecare ale corpului uman folosind dilutii mari de substante care, administrate in doze normale unui om sanatos, provoaca simptome identice cu cele pe care le manifesta bolnavul. Mare parte din remediile homeopate sunt extracte de plante.

Acupunctura este o alta ramura a terapiei, cu originea in Extremul Orient, care utilizeaza factori fizici, practic lipsiti de toxicitate, cu indicatii in special de ordin curativ. Se considera ca bolile sunt provocate de dezechilibre energetice care trebuie aduse la normal. O terapie similara, dar mai blanda, este presopunctura si reflexoterapia (masarea talpilor, palmelor sau corpului in zone corespunzatoare fiecarui organ).

Plante medicinale, generalitati, exemple

Plantele medicinale sunt organisme vii, in care se produc cu ajutorul biocatalizatorilor (enzime) transformari si reactii chimice din momentul germinarii pana la completa lor dezvoltare. Substantele preexistente sunt descompuse si transformate in alti compusi care pot avea efecte benefice asupra organismului si care poarta denumirea de ,,principii active". Compusii chimici sintetizati de catre planta pot fi raspanditi in toata planta sau numai in anumite organe, variind ca si cantitate. In scop medicinal plantele se recolteaza atunci cand organele lor contin aceste principii active in cantitati maxime, organele vegetale recoltate si uscate purtand apoi denumirea de ,,produse vegetale".

Principiile active:

-de natura fenolica - uleiuri volatile, mono si difenoli, acid salicilic, componenti ai taninurilor, acidul cafeic, cinarina. Unele sunt antiseptice, carminative, antidiareice, altele colagoge si coleretice

-de natura glucidica

-oze (glucoza)

-holozide sau poliholozide - produsi cu greutate moleculara mare, din acest grup fac parte pectinele (constituenti ai membranei celulare, cu actiune coagulanta si hemostatica), mucilagiile si gumele (rezultati din transformarea membranei, cu proprietati emoliente si laxative)

-heterozidele (glicozidele) - o fractiune glucidica si una neglucidica (aglicon)

-glicozide cardiotonice, cu aglicon de natura steroidica (Digitalis)

-glicozide antracenice, cu aglicon de natura oximetil- antrachinonica - laxative sau purgative in functie de doza (Frangula, Rheum)

-saponozide (saponine) - aglicon fie steroidic (digitonina) fie triterpenic (Saponaria, Gypsophilla) - prin agitare cu apa dau o spuma persistenta, hemolizeaza globulele rosii, expectorante, depurative

-tioglicozide - contin sulf, sunt revulsive (mustar)

-flavonoide si antocianozide - pigmenti. Flavonoidele sunt diuretice, cu prorprietati similare cu ale vitaminei P (rutozida), utilizate in afectiunile capilarelor si venelor, antocianozidele au pe langa actiunea vitaminei P si proprietatea de a ameliora vederea la intuneric

-taninurile - natura polifenolic, proprietati astringente, antidiareice, antiseptice.

-alcaloizii sunt substante organice azotate, cu reactie alcalina, in general puternic active si cu toxicitate mare.

-principii amare - substante cu gust amar care stimuleaza terminatiile nervoase gustative si declanseaza sau maresc secretiile digestive si pofta de mancare

Cultivare, recoltare, uscare

Recoltarea se face in perioada in care organul recoltat are continut maxim de principii active: organele subterane primavara devreme sau toamna tarziu, mugurii foliari primavara devreme., frunzele in general primavara, cand planta a ajuns la o dezvoltare normala, florile cu putin timp inainte de inflorire sau in timpul infloririi, partile aeriene in timpul infloririi, fructele la maturare, semintele la fel, scoarta primavara.

Uscarea depinde de cantitatea de apa continuta de organul recoltat (semintele au 5-10%, frunzele 60-90%, organele subterane 75-85%, florile pana la 90%), se face pe cale naturala, in aer liber, la umbra sau la soare, sau pe cale artificiala. Plantele se intorc si se vantura pentru a se evita incingerea si innegrirea.

Conservarea se face in incaperi uscate, ventilate, ferite de daunatori si si alte mirosuri, pentru maxim 3 ani.

Medicina beneficiaza azi de un numar foarte mare de medicamente, majoritatea obtinute prin sinteza chimica sau semisinteza, dar si medicamente aproape miraculoase obtinute din plante. Printre cele mai vechi mijloace de combatere a febrei si durerilor se numara aspirina, obtinuta din