Notiuni introductive
Farmacologia este stiinta care studiaza interactiunile dintre medicamente si organism.
Farmacologia generala studiaza aspectele generale ale relatiilor dintre medicamente si organism si legile obiective pe baza carora se desfasoara aceste relatii.
Conform O.M.S. medicamentul este o substanta sau produs destinat sau utilizat pentru studierea sau modificarea unui sistem fiziologic sau unei stari patologice in interesul subiectului caruia i se administreaza.
Medicamentul este o substanta sau preparat destinat sau utilizat pentru diagnosticarea, prevenirea, ameliorarea sau vindecarea unei suferinte.
Farmacologia moderna cuprinde 6 ramuri principale: 3 cu caracter predominant funadamental (farmacocinetica, farmacodinamica, farmacotoxicologia) si 3 cu caracter aplicativ (farmacografia, farmacoterapia, farmacoepidemiologia).
Fiecarei ramuri cu caracter fundamental ii corespunde o ramura aplicativa.
Farmacocinetica studiaza evolutia medicamentelor in organism.
Farmacodinamica studiaza efectele biologice ale medicamentelor in organism (ctiuni farmacodinamice).
Farmacotoxicologia studiaza efectele adverse si intoxicatiile acute si cornice.
Farmacografia studiaza regulile de prescriere a medicamentelor referitoare la formele farmaceutice, caile si modul de administrare, posologia (prescrierea dozelor).
Farmacoterapia studiaza indicatiile terapeutice
Farmacoepidemiologia studiaza contraindicatiile si precautiile precum si bolile de epideologie medicamentoasa cu mare raspandire.
Biodisponibilitatea medicamentelor
Conform O.M.S. biodisponibilitatea este cantitatea de substanta activa absorbita (potential). Biodisponibilitatea mai este definite ca si cantitatea de substanta active eliberata absorbita si care ajunge la locul de actiune manifestandu-si efectul therapeutic. In sinteza biodisponibilitatea (disponibilitatea biologica) exprima cantitatea de substanta active precum si viteza cu care aceasta este cedata de medicament este absorbita in organism ajunge la locul de actiune si isi manifesta efectul biologic.
Bioechivalenta medicamentelor
Initial prescrierea medicamentelor si eliberarea lor s-au facut conform postulatului echivalentei. Postulatul echivalentei prevedea ca doza indicata pe eticheta medicamentului este si doza absorbita in organism.
Postulatul bioechivalentei stabileste ca doza de pe eticheta nu este egala cu doza absorbita acest lucru fiind fondat pe un nou parametru farmaceutic al formei farmaceutice si anume biodisponibilitatea.
Conform postulatului bioechivalentei pot fi considerate bioechivalente numai preparatele cu aceeasi biodisponibilitate.
Tipuri de echivalenta:
- Echivalenta chimica – echivalenta intre medicamentele care contin aceeasi substanta activa in aceeasi doza dar in forme farmaceutice diferite.
- Echivalenta farmaceutica – echivalenta intre medicamentele cu aceeasi substanta activa , aceeasi doza, acelasi tip de forma farmaceutica dar cu substante auxiliare diferite.
- Echivalenta farmacologica - echivalenta intre medicamentele cu acelasi efect farmacologic chiar daca substanta activa difera cu conditia ca ambele structuri sa se metabolozeze in organism la aceeasi structura chimica activa (prodrogurile).
- Echivalenta terapeutica – echivalenta intre medicamentele cu aceeasi eficacitate terapeutica la acelasi individ in aceelasi dozaj indiferent daca medicamentul prezinta numai echivalenta chimica, farmaceutica sau farmacologica.
- Echivalenta bioechivalenta – echivalenta chimica si farmaceutica + biodisponibilitate identica intre cele doua preparate. Bioechivalente sunt considerate 2 preparate farmaceutice cu substante active echivalente chimic care administrate la acelasi individ in aceeasi posologie realizeaza concentratii plasmatice si tisulare echivalente.
Reguli privind substituirea medicamentelor:
Putem sa inlocuim un medicament cu altul cu conditia ca medicamentul sa aiba aceeasi substanta active sis a fie bioechivalente.
Nu se recomanda substituirea in anumite cazuri: substante active cu indici terapeutici mici, medicamente care se adreseaza unor maladii cu mortalitate mare (antiangioase, cardiotonice, antidiabetice), substante cu particularitati deosebite de farmacocinetica, medicamente retard.
Factorii care influenteaza biodisponibilitatea
1) Medicamente – sunt factori farmaceutici dependenti de:
1.1. Forma farmaceutica (tipul formei farmaceutice (drajeu, comprimat, capsula), forma geometrica, formularea, tehnologia de fabricatie, adjuvanti). Toti acesti factori influenteaza viteza si timpul de eliberare a substantelor active.
1.2. Substanta activa – influentata prin marimea particulelor, structura chimica, solubilitate, coeficienti de partaj ulei-apa, starea fizica, marimea molecule, doza de administrare, particularitati farmacocinetice la locul de absorbtie, profilul farmacocinetic de tip retard. Toti acesi factorii influenteaza viteza si timpul de dizolvare precum si absorbtia substantei active.
2. Organism
2.1. Factori generali sunt factorii ce influenteaza transferul prin membranele biologice
2.2. Factori particulari: care depind de calea de administrare si modul de administrare, starea fiziologica si starea patologica care poate fi a starii respective, sistemica sau anomalii genetice. Toti acesti factori influenteaza absorbtia.
3. Substante asociate poate sa influenteze absorbtia si biodisponibilitate asocierea cu medicamente sau alimente.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
