Farmacognozie

DEFINIŢIE:

Farmacognozia este o ştiinţă cu caracter aplicativ care se ocupă de studiul materiilor prime vegetale şi animale şi a unor constituenţi chimici înzestraţi cu proprietăţi terapeutice în scopul transformării în medicamente.

Din punct de vedere etimologic cuvântul farmacognozie provine din limba greacă „Pharmakon” care înseamnă remediu, substanţe medicamentoase şi „gnosis” care înseamnă cunoaştere.

Termenul de farmacognozie a fost utilizat pentru prima dată de SEYDLER în 1825 în lucrarea „Analecta Pharmacognosticae” considerată ştiinţa cunoaşterii şi recunoaşterii substanţelor medicamentoase de origine vegetală, animală şi minerală. Treptat, domeniul farmacognoziei s-a restrâns doar la produse biologice, în mod deosebit cele de origine vegetală, iar cele de origine animală trecând în domeniul biochimiei.

Farmacognozia modernă reprezintă sinteza cunoştinţei biologice, biochimice, şi farmacodinamică, având ca obiect studiul complex al produselor medicamentoase naturale, preponderent vegetale, dar şi animale.

Farmacognozia, în sensul ei larg, cuprinde istoricul utilizării anumitor remedii naturale, răspândirea acestora, selectarea şi cultivarea plantelor producătoare, obţinerea şi conservarea produselor vegetale şi animale, identificarea şi evaluarea calităţii lor, precum şi desfacerea lor.

În sens restrâns, farmacognozia implică cunoaşterea particularităţilor, metodelor de identificare şi evaluare a medicamentelor naturale; ea reprezintă veriga de legătură între farmacologie - biochimie- toxicologie - tehnică farmaceutică - chimie.

Datorită evoluţiei ştiinţei biologice şi fizico-chimice, farmacognozia a înregistrat numeroase progrese putându-se vorbi de mai multe ramuri:

1. Farmacognozia descriptivă - farmaco-botanica oferă informaţii despre sursele producătoare şi produsele vegetale (obţinerea, conservarea produselor);

2. Fitochimia (chimia vegetală) însumează cunoştinţe despre structura chimică, modul de formare a principiilor active, precum şi a proprietăţilor fizico-chimice în baza cărora se elaborează procedee de extracţie, purificare, identificarea şi dozare în scopul determinării calităţii produselor vegelate.

3. Fitoterapia (terapia prin plante) - tratarea maladiilor cu ajutorul preparatelor farmaceutice de origine vegetală.

PLANTA MEDICINALĂ - reprezintă specia vegetală utilizată în întregime sau parţial datorită conţinutului în anumite principii active în tratarea unor afecţiuni umane sau animale. Atât plantele medicinale, cât şi cele aromatice fac parte din categoria plantelor utilitare, înţelegând prin aceasta plante pe care omul le foloseşte într-un scop anume.

NOMENCLATURA PLANTELOR MEDICINALE

Nomenclatura utilizată astăzi în botanică îşi are originea în nomenclatura latină, suferind în timp un proces de uniformizare, acesta fiind impus de necesitatea unei denumiri prescrise şi stabilite, universală pe plan mondial al plantelor. Fiecare specie este numită prin două cuvinte: primul termen este generic - un substantiv, iar al doilea este specific - fiind un adjectiv; mai rar poate fi substantiv sau nume propriu. După denumirea speciilor se trece autorul prescurtat.

CLASIFICAREA PLANTELOR MEDICINALE

Până în prezent nici un criteriu de clasificare a plantelor mediciale nu poate fi considerat perfect. În cazul în care se utilizează criteriile botanicii, de sistematică sau morfologie vegetală constatăm că plantele din încrengături, ordine sau familie, sau foarte înrudite botanic conţinând substanţe active diferite.

O clasificare după structura fitochimică, a substanţelor active existânte în plante întâlnim aceleaşi dificultăţi deoarece plantele pot conţine de la 1-2 structuri bine definite până la un număr mai mare de structuri bine definite.

O clasificare după acţiunea farmacodinamică este din punct de vedere practic mai accesibilă unui număr mare de beneficiari ai fitoterapiei.

CLASIFICAREA ŞI IDENTIFICAREA PLANTELOR DUPĂ CARACTERISTICILE BOTANICE

În Cehia, pentru determinarea plantelor medicinale au fost adoptate cele mai simple criterii de recunoaştere a plantelor medicinale după următoarele caractere:

a) Plante fără flori - arbori, arbuşti;

b) Plante cu flori - plante erbacee - această grupă este subîmpărţită după caracterele cele mai uşoare de identificat, adică vizual, cum ar fi culoarea.

plante cu flori fără învelişuri colorate;