Bacteriologie

Agentii infectiosi

Pana nu demult se considera ca omul intra in contact cu agentii infectiosi inca de la nastere. Nimic mai fals. Dupa acumularea de noi cunostinte, acum spunem ca acest contact cu unii agenti infectiosi are loc chiar din perioada de gestatie, in conditia evolutiei unor infectii ale mamei. De cele mai multe ori aceste infectii se consuma fara repercursiuni majore asupra fatului, alteori este afectata dezvoltarea acestuia, iar in unele situatii copilul se naste deja infectat.

Clasificarea agentilor infectiosi, in ordinea crescatoare a dimensiunilor si complexitatii structurii:

- prionii

- virusurile

- infrabacteriile intracelulare (chlamydiile, rickettsiile, mycoplasmele)

- bacteriile (coci, bacili, vibrio, spirochete)

- protozoarele

- metazoarele

Prionii

Prionii sunt cei mai mici agenti infectiosi cunoscuti (5nm). Contin 253 de aminoacizi si ar reprezenta o forma modificata stereochimic a unei proteine normale din structura membranei celulare, proteina PrPC, guvernata de o gena (Prn-p) existenta in copie unica localizata pe cromozomul 20. Acestei proteine i se atribuie un rol in adeziunea, comunicarea si cunoasterea intracelulara. Exista mai multe boli umane produse de prioni corelate cu acest tip de proteina, gena in cauza putand suferii mutatii la nivelul codonului 129 si 200.

In ordinea istorica a descoperirii lor, acestea sunt:

- boala Creutzfeldt-Jacobs – la persoane cu o medie de varsta de peste 60 de ani, este o encefalita degenerativa spongiforma cu: dementa progresiva, manifestari extrapiramidale (mioclonii, convulsii), cerebeloase (ataxie, incoordonare), piramidale si corticale (cecitate, anxietate)

- boala Gertsmann-Straussler-Scheinker – este o ataxie cronica progresiva, transmitere autosomal progresiva

- boala Kuru – este o panencefalita cronica degenerativa cu: dementa, ataxie, tremuraturi, incoordonare si mioclonii, cu evolutie letala in 6-12 luni

- insomnia familiala fatala – foarte rara, datorita a doua mutatii pe codonul 129 si 178; insomnie, halucinatii, amnezie

Virusurile

Virusurile sunt forme de existenta mai complexa a materiei vii, dar sunt lipsite de capacitatea de autoreproducere.

Structural virusurile se caracterizeaza astfel:

- poseda un singur acid nucleic, fie ADN, fie ARN inglobat intr-o nucleocapsida proteica, structurata sub forma de capsomere asezate in structuri spatiale geometrice regulate; acidul nucleic este pastratorul informatiei genetice, esential pentru replicarea virala;

- unele virusuri poseda la exterior o anvelopa lipoproteica cu rol protector in perioada existentei extracelulare, iar acest invelis se formeaza din citoplasma si membrana celulei care a multiplicat virusul, odata cu atasarea si penetrarea intracelulara a virusului anvelopa este abandonata extracelular.

Virusurile sunt incapabile de reproducere prin forte proprii, ele necesitand participarea echipamentului energetic si enzimatic al celulei pe care au infectat-o si pe care o determina sa lucreze in folosul lor.

Virusurile se inmultesc numai intracelular, parcurgand anumite etape obligatorii.

Prima etapa este reprezentata de aderarea la celula gaza si penetrarea intracelulara, procese conditionate de existenta unor receptori specifici la suprafata ambilor parteneri. Aceasta confera specificitatea anumitor virusuri pentru anumite celule.

Etapa a doua consta in expunerea libera a acidului nucleic viral.

In etapa a treia se produce sinteza de ARN sau ADN viral, procesul este complex, parcurgand o serie de trepte. Concomitent se produce si sinteza proteinelor capsidei viitorului virus.

In continuare au loc procesele de maturare ale noilor virioni, culminand cu eliberarea acestor din celula, de obicei prin dezintegrarea celulei, iar acum virionii se imbraca in anvelopa necesara, parte din membrana celulei distruse.

Schema replicarii virusurilor:

virusului ARN virusului ADN

1. adsorbtie 1. adsorbtie

2. penetrare 2. penetrare

3. dezbracare 3. dezbracare

4. translatie primara 4. transcriptie primara

5. formarea intermediarului 5. translatie primara replicativ

6. sinteza ARN viral 6. transformare finala

7. translatie finala (sinteza proteinelor capsidei) 7. translatie finala

8. maturatie 8. condensare (proteinele virale intra in nucleu)

9. eliberare 9. maturatie

10. eliberare

Nu toate celulele se distrug in urma replicarii virale. Astfel acestea au fost denumite celule permisive, care isi continua activitatea dupa penetrarea virusului, aparent netulburate. Celule ce gazduiesc virusurile persistente in organism – herpesvirusurile, virusul hepatitei B si C, virusul HIV

Aceste virusuri pot ramane inactive fara sa suporte vreun fenomen de respingere din partea celulei gazda, pe o perioada indefinita, pentru ca la un moment dat sa inceapa replicarea si eliberarea virionilor din celula.

In exteriorul celulei gazda virusurile rezista la actiunea preparatelor antivirale si pot fi distruse doar prin substante antiseptice, dezinfectante, cu actiune nespecifica, egala asupra tuturor formelor de agenti infectiosi, dar evident cu unele diferente de la un virus la altul.

Clasificarea virusurilor

- cateva exemple dintre cele mai cunoscute virusuri