Supratensiune: tensiunea electrica anormala aparuta intre o faza si pamint sau intre doua faze, dependenta de timp si a carei valoare de virf depaseste valoarea de virf a tensiunii maxime pe faza sau respective intre faze a unui system trifazat. Supratensiunile apar ca urmare a unor perturbatii in functionarea sistemului (supratensiuni interne) sau ca urmare a loviturilor de trasnet (supratensiuni externe sau atmosferice).
Supratensiunile atmosferice au caracter de impuls de foarte scurta durata (zeci de ?s) si amplitidinea lor este practic independenta de tensiunea de serviciu a retelei. Ele constituie pericolul principal pentru instalatiile electrice, in special pina la tensiuni pina la 220 kV.
Supratensiunile interne apar ca urmare a perturbatiei starii electromagnetice a sistemului datorita comutatiilor operative sau de avarie si postavarie. Diferitele comutatii sunt insotite de procese tranzitorii de scurta durata (zeci, mii de ?s) cu caracter oscilatoriu puternic amortizat, amplitudinea acestor oscilatii de tensiune, putind sa depaseasca de citeva ori amplitudinea tensiunii de serviciu. Aceste supratensiuni care apar in procesele tranzitorii de comutatie se numesc supratensiuni de comutatie
Supratensiunile temporare au durata relativ lunga (ord. sec.) si caracter permanent sau slab amortizat
Factorul de supratensiune reprezinta raportul dintre valoarea de virf a supratensiunii si o tensiune de referinta egala cu valoarea de virf a tensiunii faza-pamint care corespunde tensiunii celei mai ridicate a retelei.
Tensiunea de referinta este egala cu (valoarea efectiva maxima a tensiunii de serviciu)
Coeficientul de supratensiune
Factor de supratensiune :
-de regim tranzitoriu
-temporara (se refera la regimul care succede comutatiei respective)
Factorul total de supratensiune
Factorii partiali ne ajuta in intelegerea fenomenelor ce au loc in regim de comutatie.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
