Probleme energetice generale ale instalațiilor electrotermice

PROBLEME ENERGETICE GENERALE ALE INSTALAŢIILOR ELECTROTERMICE

1.1. Instalaţii şi echipamente electrotermice

1.1.1. Forme de energie primară şi posibilităţi de transformare

Diferitele forme disponibile de energie primară ca şi posibilităţile de conversie în energie electrică sunt indicate în fig.1.1. În aceeaşi figură pot fi identificate, într-o formă generală, corelaţiile dintre diferitele forme ale energiei: termică, chimică, mecanică şi electrică. Se observă faptul că energia ajunge la consumatori, după una sau mai multe transformări, în funcţie de specificul diverselor categorii de utilizatori, electrici sau neelectrici.

Orice transformare a energiei este însoţită de pierderi şi deci poate fi caracte-rizată prin randament.

Instalaţiile care asigură conversia energiei determină însă şi o serie de perturbaţii asupra mediului ambiant [1.1] precum:

• poluarea mediului înconjurător (chimică, termică, acustică, electromagnetică, radioactivă, estetică); prin măsuri adecvate nivelul de poluare trebuie limitat la nivele acceptate prin norme internaţionale;

• modificări ale scoarţei terestre (lacurile de acumulare ale hidrocentralelor);

• blocarea zonelor în care se amplasează instalaţiile de conversie.

1.1.2. Echipamente electrotermice. Indicatori caracteristici

1.1.2.1. Probleme generale

Echipamentul electric se defineşte ca fiind orice dispozitiv folosit pentru producerea, transformarea, distribuţia sau utilizarea energiei electrice. Receptoarele electrice sunt echipamente electrice care transformă energia electrică în alte forme de energie. Receptoarele electrice se împart în receptoare de iluminat (lămpi electrice) şi receptoare de putere care pot fi electromecanice (motoare electrice, electroventile), electrotermice (cuptoare electrice, utilaje de sudare) sau electrochimice (băi de electroliză).

Instalaţia electrică defineşte un ansamblu de echipamente electrice interco-nectate prin diferite legături electrice, plasate într-un spaţiu dat, formând un tot unitar şi având un scop funcţional bine determinat.

Procesele în care energia termică (căldura) obţinută din energia electrică se foloseşte în scopuri tehnologice reprezintă procese electrotermice. Echipamentele folosite pentru realizarea proceselor electrotermice, împreună cu sursele proprii de alimentare, aparatajul de punere în funcţiune şi reglare, reprezintă instalaţii electrotermice.

Energia termică necesară în procese industriale, în agricultură şi în domeniul social-gospodăresc este obţinută din ce în ce mai mult din energie electrică. În prezent peste 35% din consumul de energie electrică din sistemul electroenergetic naţional este datorat proceselor electrotermice.

Procesele electrotermice sunt larg întâlnite în cele mai diverse domenii in-dustriale: industria metalurgică, la topirea şi rafinarea metalelor şi la încălzirea semifabricatelor; industria chimică, la realizarea reacţiilor chimice, la încălzirea coloanelor şi recipienţilor, la producerea şi prelucrarea materialelor plastice; industria constructoare de maşini, la matriţare, forjare, uscare, călire, lipire, sudare; industria extractivă, la reducerea minereurilor; industria materialelor de construcţii, la topirea şi tratamentul sticlei; industria electronică, la producerea semiconductoarelor; industria lemnului, la uscarea lemnului şi a îmbinărilor încleiate; industria alimentară, la uscarea, prepararea şi sterilizarea produselor etc.