1. ELEMENTE DE TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI
1.1 DEFINIŢII ALE DREPTULUI
În ştiinţa juridică s-au conturat o serie de semnificaţii acordate dreptului1:
1) Dreptul obiectiv – ansamblul de norme juridice din societate. Totalitatea normelor
juridice în vigoare alcătuiesc dreptul pozitiv. Dreptul obiectiv are o serie de
trăsături:
- are caracter normativ, fiind format din reguli de conduită, stabilind
comportamentul juridic al oamenilor;
- regulile de conduită care alcătuiesc dreptul obiectiv sunt reguli generale;
- regulile de conduită sunt obligatorii întrucât devin norme juridice, în structura lor
intră un element specific dreptului, elementul punitiv (sancţionator) datorită căruia
asemenea reguli pot fi aduse la îndeplinire cu ajutorul forţei coercitive a statului
dacă nu s-au respectat de bunăvoie;
- regulile de conduită care alcătuiesc dreptul obiectiv sunt impersonale, adică
abstracte;
- dreptul obiectiv constituie cadrul de recunoaştere şi de exercitare a drepturilor
subiective şi de asumare şi executare a obligaţiilor corelative.
2) Dreptul subiectiv – reprezintă facultatea (posibilitatea) recunoscută unei persoane
de a pretinde să i se dea, să i se facă sau să nu i se facă ceva. Acest drept îl au toţi
cetăţenii unui stat şi este garantat la nevoie de forţa publică. Dreptul subiectiv are o
serie de trăsături2:
- drepturile subiective sunt prerogativele recunoscute unei persoane fizice sau
juridice;
- conţinutul acestor prerogative constă în a pretinde ceva de la altcineva;
- drepturile subiective sunt strâns legate de persoana omului (de titularul lor);
- fiind legate de titularul lor, drepturile subiective sunt întotdeauna prerogative
concrete;
- drepturile subiective pot avea natură juridică diferită în raport de ramura de
drept ale cărei norme le reglementează;
- în privinţa conţinutului lor, drepturile subiective sunt limitate totuşi de lege şi de
bunele moravuri, în sensul că ele există şi pot fi exercitate numai în măsura
limitelor date de acestea.
3) Ştiinţă care abordează fenomenul juridic, având ca obiect cercetarea normei
juridice în raport cu cerinţele din care ea izvorăşte. Ştiinţa dreptului constă în
analiza profundă a realităţilor (relaţiilor) sociale, economice, politice şi de altă natură,
privite în dinamica lor în raport cu normele juridice care le reglementează.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
