Introducere
LECŢIA 1
Noţiuni de bază şi definiţii
Noţiuni de bază şi definiţii. Clasificarea sistemelor de telecomunicaţii. Dezvoltarea civilizaţie omeneşti reprezintă o dezvoltare continuă şi dinamică a mijloacelor de comunicare de la personale până la publice, de la cele primitive cu ajustorul gestului, mimicei, desene în peşteri, sunete şi lumină (fum), „mânarea iamscă” şi a semafoarelor optice până la elaborarea sistemelor şi reţelelor de telecomunicaţii globale, care asigură transmisiunea, recepţia, prelucrarea distribuirea şi păstrarea diferitei informaţii. Sub noţiunea de informaţie înţelegem totalitatea cunoştinţelor despre evenimente, efecte, procese, înţelegeri şi fapte, despre obiecte şi persoane independent de forma de reprezentare.
Sisteme de telecomunicaţii – un complex de mijloace tehnice, care asigură comunicarea ( transmisiunea) de un anumit tip.
În definiţia menţionată mai sus se conţin nişte cuvinte cheie „comunicaţie” şi „transmisiune”. Ce înseamnă aceasta?
Comunicaţie (communicaţion) – schimbul de informaţie sau readresarea informaţiei cu ajutorul mijloacelor, care funcţionează în conformitate cu anumite reguli (în anumite condiţii numite protocoale).
Convenţia internaţională a transmisiunilor a definit „transmisiune” (Nairobi, anul 1982) în felul următor „ transmiterea, primirea şi recepţionarea semnelor, semnalelor, a textului scris, imaginii şi sunetelor sau mesajelor de orice tip pe sistemele de cabluri, radio şi optice sau alte sisteme electromagnetice ”. Însă noţiunea de transmisiune poate avea şi o altă definiţie: transmisiune (telecommunication) – emisia sau recepţia semnelor, semnalelor, textelor, imaginilor, sunetelor pe sistemele cu cabluri, optice sau alte sisteme electromagnetice. Această definiţie poate fi exprimată în forma următoare: transmisiune – aceasta este emisia şi recepţia mesajelor cu ajutorul semnalelor de telecomunicaţie prin mediul de propagare cablu, radio, optic sau alte medii de propagare.
Definiţiile scrise mai sus conţin cuvinte indicatoare (cheie): mesaj, semnal, semnal de telecomunicaţie, Ce înseamnă acestea?
Mesaj – formă de reprezentate a informaţiei pentru transmisiunea ei de la sursa de informaţie la utilizator. Referitor la sfera de telecomunicaţie mesajul – este informaţia transmisă cu ajutorul semnalelor electromagnetice a mijloacelor de telecomunicaţie. Exemple de mesaje: textul telegramei, vorbirea, muzica, faxul, imaginea de televiziune, datele de ieşirea maşinilor de calcul, comenzile în sistemele de telecomandă şi telecontrol.
Semnalul – purtătorul material sau un proces fizic, care reflectă (poartă) mesajul transmis.
Clasificarea semnalelor poate fi în mai multe feluri, însă un mare interes îl reprezintă semnalele electrice, numite semnale de telecomunicaţie şi care reprezintă tensiuni sau curenţi electrici, schimbarea parametrilor în timp a cărora reflectă mesajul transmis. La semnalele electrice se atribuie: semnalele telefonice, telegrafice, faximile, semnalele de transmisiune a datelor, semnalele de televiziune şi de radiodifuziune, semnalele de telecontrol şi telecomandă.
Cu noţiunea de sistem de telecomunicaţie este strâns legată noţiunea de reţele de telecomunicaţie, care reprezintă totalitatea punctelor, nodurilor şi liniilor (canalelor, traseelor) care le uneşte.
Sistemele de telecomunicaţie şi reţelele de telecomunicaţie interacţionând una cu cealaltă, formează sistema de transmisiuni – complexul de mijloace tehnice, care asigură un anumit tip de transmisiune.
Clasificarea sistemelor de transmisiuni este destul de largă, dar în general este determinată de tipul mesajelor transmise, mediul de propagare a semnalelor electrice (fig.1) şi metodele de divizare a informaţiei: reţele de transmisiune a mesajelor cu comutaţie sau fără.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
