Prezentare grafică

GRAFICĂ ASISTATĂ

INTRODUCERE

Noţiuni generale

Verbul „a proiecta” defineşte în inginerie intenţia de a realiza ceva, de a elabora o lucrare tehnică în care sunt cuprinse datele necesare executării unei construcţii, a unei instalaţii etc. Proiectarea este o activitate dinamică în toate domeniile şi constituie un factor de progres.

Dezvoltarea tehnicii de calcul a făcut ca activitatea de proiectare ce se realiza în trecut de cele mai multe ori în faţa planşetelor, astăzi ea să se desfăşoare în faţa calculatoarelor electronice, ca o consecinţă firească de realizare a unei proiectări rapide şi de calitate.

Reprezentările grafice oferite de proiectanţi sunt o reflectare a ideilor acestora despre un produs, un mijloc de comunicare între acesta şi cel ce este beneficiar sau cel ce realizează acest produs.

Proiectarea în esenţă este o muncă laborioasă ce necesită cunoştinţe de specialitate, care de cele mai multe ori se învaţă progresiv, în timp şi este cu mult mai eficientă şi productivă atunci când se desfăşoară în colectiv.

Primul pas făcut în această activitate de proiectare este de a învăţa modul de reprezentare în plan a elementelor geometrice şi a corpurilor geometrice, având la bază metoda proiecţiilor şi a unor reguli şi normative denumite STAS-uri.

Programele de proiectare puse la dispoziţie de diverse firme, fac ca reprezentările grafice ce sunt integrate într-un sistem complex de calcul să fie obţinute cu uşurinţă şi să reflecte precis intenţiile proiectantului.

Evoluţia programelor de proiectare pe calculator a fost firească, începându-se întâi cu reprezentări în două dimensiuni (pe care le vom denumi în continuare şi reprezentări 2D) şi continuând apoi cu proiecţii în trei dimensiuni (reprezentări 3D).

Proiectarea asistată de calculator, simbolizată prin CAD (Computer Aided Desing/Drafting) defineşte un concept de proiectare în care desenarea sau schiţarea unor reprezentări convenţionale (vederi, secţiuni etc.) se face cu ajutorul unor programe de calculator ce permit reprezentări grafice.

Apariţia calculatoarelor personale a făcut ca programele ce apăruseră la începutul anilor 60 să cunoască o dezvoltare continuă şi constantă, astfel încât azi să avem nu numai o multitudine de altfel de programe ci şi concepte noi în proiectare.

Cel mai cunoscut şi răspândit program de proiectare este cel al firmei Autodesk intitulat AutoCAD. Ajuns azi la cea de a 16-a versiune, lansarea primei versiuni a fost făcută în decembrie 1982 la expoziţia Comdex din Las Vegas.

Această primă versiune (Release) permitea numai reprezentări în două dimensiuni (2D) a obiectelor. Dacă în anul 1983 au apărut trei versiuni noi ale programului (aprilie – Release 2, august – Release 3 şi octombrie – Release 4) între anii 1984 şi 1987 firma a lansat alte patru versiuni ale aceluiaşi program (1984 – Release 5, 1985 – Release 6, 1986 – Release 7, aprilie 1987 – Release 8).

Un pas important a fost făcut în 1987 odată cu apariţia ediţiei a 9-a (Release 9) ce introducea pentru prima dată reprezentarea tridimensională a obiectelor (3D) şi vederea în perspectivă. Calculele matematice ce însoţeau astfel de reprezentări impuneau folosirea unui calculator cu coprocesor matematic. Dacă primele 11 versiuni ale programului AutoCAD rulau sub sistemul de operare MS-DOS (1988 – Release 10, 1989 – Release 11), versiunea a 12-a, apărută în 1992, a fost cu versiune şi sub sistemul de operare Windows. De menţionat că versiunea a 11-a a programului aducea ca noutate modelarea obiectelor solide cu ajutorul pachetului de programe AME (Advanced Modelling Extension) cu care obiectelor li se atribuie proprietăţi fizice. Noile versiuni ale programului AutoCAD au fost numai sub Windows, ultimele două versiuni numindu-se generic 2000 şi 2002.

Şi din această scurtă prezentare se observă dinamica produsului, firma Autodesk adaptându-se noilor sisteme de operare, utilizând puternicele facilităţi de calcul ce au apărut. Cu toate acestea programul este „prietenos” şi întotdeauna, indiferent de versiune, a recunoscut versiunile mai vechi ce lucrau pe calculatoare mai puţin performante.

LANSAREA ÎN EXECUŢIE A AUTOCAD-ULUI ŞI OPERAŢII DE SETARE

Lansarea în execuţie a programului AutoCAD se face prin activarea iconiţei AutoACAD din bara de stare, desktop-ul sistemului de operare sau prin lansarea în execuţie a fişierului acad.exe aflat în directorul AutoCAD. Începem astfel un desen nou cu denumirea „Drawing1.dwg” ce se poate păstra sau modifica atunci când se salvează fişierul.

Perioada de timp de la intrarea în program şi până la părăsirea acestuia poartă denumirea de sesiune de lucru. Într-o sesiune de lucru putem vizualiza şi modifica desene deja existente, să edităm desene noi sau să le trimitem către imprimantă sau plotter.

În fereastra programului AutoCAD identificăm următoarele zone:

O comandă AutoCAD poate fi apelată prin tastarea denumirii acesteia în linia de comandă sau prin accesarea cu mouse-ul a denumirii ei din meniurile pull-down şi din bara de instrumente.

Un desen nou începe prin setarea limitelor de desenare şi alegerea unităţilor de desenare.

Spaţiul alocat unui desen se stabileşte cu comanda LIMITS. El poate fi considerat ca fiind un dreptunghi ale cărui dimensiuni urmează a fi specificate. Tastând denumirea comenzii în linia de comandă apare dialogul:

Specify lower left corner or [ON/OFF] <0.0000,0.0000>:

Specify upper right corner <420.0000,297.0000>:

La prima chestionare a comenzii va trebui să specificăm coordonatele colţului stânga jos ale dreptunghiului (valorile implicite sunt trecute între parantezele (< >), iar la a doua chestionare vom preciza coordonatele colţului dreapta sus ale aceluiaşi dreptunghi.

Se observă că la prima întrebare se poate răspunde şi cu ON sau OFF. Dacă răspundem cu ON atunci AutoCAD-ul ne va atenţiona de fiecare dată când construcţiile depăşesc limitele spaţiului alocat desenului (**Outside limits). Dacă răspundem cu OFF inhibăm această opţiune a comenzii putând desena şi în afara spaţiului alocat. Comanda este accesibilă şi din meniul pull-down Format din care selectăm Drawing Limits.

În AutoCAD dimensiunile sunt exprimate în unităţi de desenare, denumirile acestora fiind specifice domeniului tehnic şi sunt alese de utilizator. Astfel pentru desenul unei piese mecanice unitatea de desenare este milimetrul, pentru desenul din industria lemnului unitatea de desenare este centimetrul iar în alte domenii de activitate unităţile de desenare pot fi inci, picioare, kilometrii etc.

Este recomandat ca toate desenele să fie executate la scara 1:1, indiferent de dimensiuni, astfel încât să putem beneficia de toate facilităţile AutoCAD-ului. Definim următoarele tipuri de spaţii folosite în procesul de desenare: