CAP.6. TRANSFORMATOARE ELECTRICE
6.1 Generalităţi
Transformatorul electric este un aparat static, care transformă, prin inducţie electromagnetică, energie electrică dintr+un circuit în energie electrică în alt circuit, însă cu alţi parametri. Transformatoarele a căror funcţionare se bazează pe fenomenul inducţiei electromagnetice se utilizează numai în curent alternativ. Există însă şi transformatoare de curent continuu a căror funcţionare este diferită, utilizarea lor fiind mai restrânsă.
Reprezentarea schematică a unui transformator este dată în fig.6.1.1. În principiu, un transformator este format dintr-un miez feromagnetic pe care se află un bobinaj compus din două înfăşurări, înfăşurarea primară, cu N1 spiră, care primeşte energia electrică la o tensiune U1 şi înfăşurarea secundară, cu N2 spire, la care se leagă receptorul de energie de impledanţă Z. Înfăşurarea supusă la o tensiune mai mare se numeşte înfăşurare de înaltă tensiune. Înfăşurarea supusă la o tensiune mai mică se numeşte înfăşurare de joasă tensiune.
Dacă înfăşurarea de înaltă tensiune este legată la sursa de energie, atunci transformatorul este coborâtor de tensiune, în caz contrar transformatorul este ridicător de tensiune.
Transformatorul permite să se transforme parametrii energiei electrice din primar ( tensiune, curent ), obţinându-se în secundar parametrii necesari receptorului. În cele ce urmează toate mărimile referitoare la primar se vor nota cu indicele 1 ( de exemplu: U1, I1, P1, N1, E1 etc.), iar cele referitoare la secundar cu indicele 3.
Clasificare transformatoarelor se poate face după mai multe criterii:
- în funcţie de numărul de faze transformatoarele pot fi monofazate şi trifazate;
- după numărul înfăşurător plasate pe miez, transformatoarele pot fi cu două sau mai multe înfăşurări ( de exemplu: cu mai multe înfăşurări secundare);
- după puterea electrică putem avea transformatoare de putere ( sau de forţă ), care în general sunt întrebuinţate în transportul şi distribuţia energiei electrice şi instalaţiile de utilizare a energiei electrice şi care sunt de o mare diversitate constructivă, în funcţie de rolul concret pe care trebuie să-l îndeplinească. Astfel se construiesc:
- transformatoare utilizate pentru acţionări electrice;
- transformatoare pentru cuptoare electrice;
- transformatoare pentru protecţia muncii;
- transformatoare pentru sudură;
- transformatoare de măsură;
- transformatoare pentru redresare;
- transformatoare pentru circuite electronice ( care la rândul lor pot fi foarte diverse în funcţie de construcţie, destinaţie, frecvenţa tensiunii de alimentare, performanţele impuse etc.).
6.2. Transformatoare monofazate
6.2.1. Elementele constructive de bază ale transformatorului monofazat
Transformatorul electric monofazat are următoarele elemente constructive de bază:
- miezul feromagnetic;
- înfăşurarea primară, respectiv secundară.
Miezul feromagnetic serveşte pentru închiderea liniilor de câmp magnetic şi este construit din tole de oţel electrotehnic aliat cu siliciu ( aproximativ 4% ), cu o rosime de 0,35mm sau 0,5mm, izolate între ele cu lac sau un strat de oxid. Utilizarea tolelor silicioase duce la micşorarea pierderilor de energie prin curenţi turbinari şi celor datorate fenomenului de histerezis.
Capitolele 6-12
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
