Laturile și Structura Procedeului de Producție

1. LATURILE ŞI STRUCTURA PROCEDEULUI DE PRODUCŢIE

- Prin proces de producţie se înţelege totalitatea activităţilor şi proceselor naturale care au loc în legătură cu transformarea organizată, condusă şl realizată de oameni, a obiectelor muncii (materii prime, materiale, semifabricate etc), cu ajutorul mijloacelor de muncă, în vederea obţinerii de bunuri materiale necesare satisfacerii nevoilor omului.

- În realizarea procesului de producţie se deosebesc două laturi principale ale acestuia, care sînt în strânsă legătură şi se intercondiţionează reciproc şi anume:

- procesul tehnologic

- procesul de muncă

- În realizarea procesului de producţie se deosebesc două laturi principale ale acestuia, care sînt în strânsă legătură şi se intercondiţionează reciproc şi anume:

- procesul tehnologic

- procesul de muncă

- Prin proces tehnologic se înţelege acea latură a procesului de producţie, care reprezintă transformarea directă, cantitativă şi calitativă a obiectului muncii (modificarea formei, si structurii, grupării, compoziţiei chimice, amplasării şi deplasării în spaţiu etc)

- Prin proces de muncă se înţelege acea latură a procesului de producţie care reprezintă activitatea executantului în producţia şi circulaţia bunurilor materiale sau în îndeplinirea unei funcţii din administraţie sau din sfera neproductivă. Această activitate se caracterizează, fie printr-o muncă fizică, fie prin una intelectuală.

- În cazurile cînd transformarea obiectului muncii se face direct de către executant, procesul tehnologic se suprapune cu cel de muncă. Pe măsură ce munca omului este ajutată da mecanisme, procesul de producţie mecanizîndu-se, procesul tehnologic începe să se distingă de cel de muncă, ajungîndu-se ca, în cazul automatizării, să poată avea loc numai prin acţiunea automată a mijloacelor de muncă, iar procesul de muncă să se reducă la pornirea, supravegherea şi oprirea acestor mijloace.

- Procesul tehnologic poate avea loc şi numai datorită acţiunii tehnologice a forţelor naturale cunoscute şi folosite de om, numindu-se în acest caz proces natural.

- Cunoaşterea proceselor de producţie, analiza şi studierea metodică a părţilor componente ale acestora fac posibilă stabilirea şi cercetarea amănunţită a diverşilor factori care influenţează productivitatea muncii şi în acelaşi timp constituie una din premisele de bază ale perfecţionării organizării producţiei şi a muncii.

- Procesul de producţie poate fi foarte diferit şi poate fi realizat de către un colectiv larg de executanţi. Pentru a studia munca acestui colectiv, trebuie mai întîi stabilite sarcinile ce-i revin în producţie, astfel încît fiecare membru al său să răspundă de rezultatele muncii lui. De aceea, procesul de producţie trebuie împărţit în elemente componente, omogene din punct de vedere tehnologic, care să poată fi date ca sarcină unui anumit executant. Aceste elemente ale procesului de producţie care conturează activitatea practică şi răspunderile executantului, se numesc operaţii de muncă.

- a) Operaţia de muncă este acea parte a procesului de producţie de a cărei efectuare răspunde un executant, pe un anumit loc de muncă prevăzut cu anumite utilaje şi unelte de muncă, acţionînd asupra unor anumite obiecte sau grupe de obiecte ale muncii, în cadrul aceleiaşi tehnologii. Operaţia de muncă reprezintă, deci, un anumit nivel de diviziune a muncii pentru realizarea unui anumit proces, şi ca urmare poate fi diferită de operaţia tehnologică.

- Prin operaţie tehnologică se înţelege o parte (un stadiu) a procesului tehnologic de transformare directă, cantitativă şi calitativă a obiectului muncii într-un produs finit sau semifabricat, cu anumite caracteristici măsurabile, realizat cu ajutorul mijloacelor manuale sau cu un anumit utilaj.

- Dat fiind faptul oă operaţia de muncă se caracterizează prin unitatea executantului şi a locului de muncă, rezultă că acesta nu coincide întotdeaua, cu operaţia tehnologică, ea putînd să înglobeze mai multe operaţii tehnologice, care se realizează succesiv de acelaşi executant, pe acelaşi loc de muncă sau să cuprindă numai anumite părţi din operaţia tehnologică, atunci când întreaga operaţie tehnologică se realizează pe mai multe locuri de muncă.

- De asemenea, operaţia de muncă poate cuprinde, pe lîngă operaţiile tehnologice şi alte elemente ale procesului de producţie care nu reprezintă transformări ale obiectului muncii care sunt necesare pentru realizarea procesului respectiv cum sunt:

- controlul tehnic al calităţii execuţiei operaţiilor tehnologice,

- transportul obiectului muncii de la o operaţie la alta şi depozitarea sau înmagazinarea acestuia în vederea realizării operaţiilor tehnologice.

- In unele cazuri, în funcţie de gradul de diviziune a muncii, operaţia de muncă poate cuprinde şi numai astfel de elemente.

- b) Faza este o parte a oparaţiai şi se caracterizează prin utilizarea aceleiaşi unelte de lucru şi aceluiaşi regim tehnologic, obieotul muncii suferind o singură transformare tehnologică. Părţile fazei care se repetă identic, se numesc treceri. Durata fazei se obţine prin înmulţirea duratei unei treceri cu numărul trecerilor, deoarece trecerea conţine toate caracterele tahnologice ale fazei pe care o compune..

- Pentru a putea determina durate necesară el unei faze sau uneli operaţii, cara nu se împarte în faze, este necesar studiul detaliat al muncii, sub aspectul intervenţiei directe a axecutantului în procesul de producţie, adică sub aspectul exclasiv al procesului de muncă.