Ierarhia Sistemelor de Transmisiuni Analogice cu Divizarea în Frecvență a Canalelor

3.1. Ierarhia sistemelor de transmisiuni cu DCF

Nivelul de formare a grupelor Num. de canale a frecvenţei tonale Formarea grupelor Spectru de frecvenţă

(KHz) Intervalul de protecţie

(KHz) Frecvenţa purtătoare Lungimea sectorului de amplificare Distanţa PAD-PAD

CFT 1 - 0,3-3,4 - - - -

Grupa primară 12 12CFT 60-108 - Fpn=108-4(n-1)

n=1 12 54 143(2)

Grupa secundară 60 5GP 312-552 - Fpn=420+48(n-1)

n=1 5 19 240

(11)

Grupa terţiară 300 5GS 812-2044 8 1364, 2108,1612, 2356, 1860 6 240

(39)

Grupa cuaternară 900 3GT 8516-12388 88 10560

11880

13200 3 240

(79)

Ierarhia sistemelor de transmisiuni cu DCF este reprezentată în tab.1:

CFT – canale de frecvenţă tonală;

GP – grupa primară;

GS – grupa secundară;

GT – grupa terţiară;

Conform direcţiei de transmisie a semnalelor canalele de comunicaţii se divizează:

- simplex,

- semiduplex

- duplex

Simplexe se numesc canale de comunicaţii care permit transmisia semnalelor numai într-o singură direcţie.

Duplexe - în două direcţii (directă şi inversă).

Semiduplexe – la fel asigură transmisiunea semnalelor în două direcţii, numai că în fiecare moment de timp transmisiunea se efectuează numai într-o direcţie.

3.2. Convertarea frecvenţei semnalelor în sistemele de transmisiuni analogice (STA) cu divizarea canalelor în frecvenţă(DCF).

În STA cu DCF curenţii semnalelor iniţiale se convertează conform frecvenţei în diferiţi curenţi cu frecvenţă înaltă. Procesul de convertare al curentului de frecvenţă iniţială în diferiţi curenţi de frecvenţă înaltă se numeşte modulaţie, iar convertarea inversă se numeşte demodulaţie.

Dispozitivele cu ajutorul cărora se înfăptuieşte modulaţia şi demodulaţia se numesc modulatoare şi demodulatoare. Deoarece schemele şi principiul de funcţionare al acestor dispozitive sunt aceleaşi, ele se mai numesc convertoare de frecvenţă. Elementul de bază la orice convertor de frecvenţă este elementul neliniar după cum sunt: dioda semiconductoare sau tranzistorul. În continuare este necesar de a determina cum se comportă elementele neliniare şi liniare în circuitele electrice.

Circuitele electrice se numesc liniare dacă rezistenţa circuitelor nu depinde de valoarea tensiunii aplicate, adică caracteristica tensiune-curent va fi liniară (fig.1) şi se va descrie conform legii lui Ohm.

i

u

Notând

Dacă la intrarea circuitului electric liniar de comunicat tensiunea care se schimbă conform legii cosinusului:

, (19)

atunci în circuit va circula curentul:

. (20)

Dacă la intrarea circuitului liniar de comunicat două tensiuni care se schimbă după legea cosinusului:

. (21)

Atunci în circuit va circula curentul:

(22)

Din (22) observăm că pe rezistenţa circuitului apar două tensiuni de frecvenţă şi , amplitudinea cărora se va determina de valoarea rezistenţei circuitului.

Circuitele electrice se numesc neliniare dacă rezistenţa circuitelor depinde de valoarea tensiunii aplicate, adică caracteristica tensiune-curent va fi neliniară (fig.2)

Curentul în circuitul electric neliniar se schimbă neproporţional cu tensiunea aplicată şi se exprimă prin relaţia:

i

u

Fig.2

unde: – coeficienţii valoarea şi semnul cărora depinde de specificul caracteristicii tensiunii curent al elementului neliniar.

Dacă într-un circuit de conectat în serie un generator G de tensiune cosinusoidală un element neliniar de exemplu dioda semiconductoare D şi rezistorul R (fig.3) atunci pentru semiperioada pozitivă a tensiunii dioda se va polariza direct, rezistenţa ei devine foarte mică, iar curentul ce circulă prin circuit va fi de valoare mare.

Facultatea Radioelectronica