Electrosecuritatea

1. Pericolul electrocutării şi măsurile de profilaxie a electrotraumatismului

Pericolul electrocutării la exploatarea instalaţiilor electrice este determinat de aceea, că părţile conductoare sau corpurile maşinilor ce au nimerit sub tensiune în rezultatul unor defecte de izolaţie nu emit semnale, care ar preîntâmpina omul despre pericol. Reacţia omului la curentul electric apare doar după trecerea lui prin corpul uman.

Valoarea curentului ce se scurge prin corpul omului este factorul principal de care depinde rezultatul electrocutării: cu cât este mai mare curentul, cu atât este mai periculoasă acţiunea lui. Omul începe să simtă curentul ce se scurge prin corp la valori relativ mici – 0,5…1,5 mA, numit curent simţit. Curentul cu valoarea de 10…15 mA la scurgere prin corp provoacă contracţii involuntare ale muşchilor mâinilor şi omul nu se poate elibera sine stătător de contactul cu părţile conductoare. Curentul cu asemenea valoare poartă denumirea de curent de reţinere sau curent de contracţie.

Curenţii cu valoarea de 50…80 mA sunt numiţi curenţi de fibrilaţie, deoarece la scurgerea lor prin corp încep să lucreze haotic inima şi plămânii şi poate avea loc oprirea activităţii lor. Curentul cu valoarea mai mare de 100 mA este considerat curent mortal.

Cunoscând pericolul acţiunii curentului electric asupra organismului uman în activitatea de producţie sunt utilizare un şir de măsuri şi mijloace de protecţie cu caracter organizatoric şi tehnic.

Principalele măsuri organizatorice sunt:

- îngrădirea părţilor conductoare sau amplasarea acestora la înălţimi inaccesibile;

- folosirea tensiunilor reduse (42, 36, 24, 12 V);

- separarea electrică a reţelelor în sectoare scurte cu l = 2…6 m cu ajutorul transformatoarelor de separare;

- folosirea sistemelor de blocare, de semnalizare, a placardelor avertizoare;

- folosirea mijloacelor individuale de protecţie.

Măsurile tehnice de bază sunt:

- izolarea părţilor conductoare (ordinară, dublă, sporită, suplimentară);

- protecţia prin legare la pământ – unirea în mod voit cu priza de pământ a părţilor metalice ale instalaţiilor electrice (IE), care în mod normal nu se află sub tensiune, dar care pot nimeri sub tensiune din cauza unor defecte de izolaţie;

- protecţia prin legare la conductorul de nul – unirea în mod voit a părţilor metalice ale IE, care în mod normal nu se află sub tensiune, cu firul nul de protecţie direct legat la pământ;

- deconectarea de protecţie – se foloseşte frecvent în reţelele cu punctul neutru izolat.

2. Definirea electrotraumei şi factorii ce influenţează rezultatul electrocutării

Electrotrauma cauzată de influenţa curentului electric sau arcului electric poate fi rezultatul:

- atingerii de una din faze sub tensiune a omului neizolat de pământ;

- atingerii simultane de două faze sau borne a instalaţiei electrice ce se află sub tensiune;

- apropierii omului la distanţă periculoasă în instalaţiile cu tensiunea mai mare de 1000 V;

- conectării omului la „tensiunea de pas” în zonele de scurgere a curentului la sol;

- influenţei electricităţii atmosferice în timpul descărcărilor atmosferice;

- influenţei arcului electric;

- eliberării persoanei ce se află sub acţiunea curentului electric.

Rezultatul electrocutării depinde de un şir de factori, determinanţi fiind:

1) puterea curentului electric;

2) rezistenţa corpului uman;

3) durata acţiunii curentului;

4) genul curentului (alternativ sau continuu);

5) frecvenţa curentului;

6) calea curentului prin corp;

7) starea fiziologică a omului;

8) starea mediului înconjurător.

3. Cauzele electrotraumatismului în activitatea de producţie

Analiza accidentelor produse de curentul electric a permis determinarea următoarelor cauze a lor:

- încălcarea regulilor de construcţie a instalaţiilor electrice, regulilor de exploatare a lor, cerinţelor normelor şi regulilor de securitate;

- organizarea incorectă a muncii;

- lucrul maşinilor şi mecanismelor în zonele de protecţie a reţelelor electrice;

- atingerea părţilor metalice ce au nimerit sub tensiune în rezultatul unor defecte de izolaţie;

- folosirea utilajului electric, conductoarelor, cablurilor, sculelor electrice defectate;

- repararea conductorului neutru fără deconectarea reţelei monofazice;

- executarea lucrărilor în instalaţiile ce se află sub tensiune;

- folosirea tipurilor de conductoare şi cabluri ce nu corespund tensiunilor utilizate, punerea incorectă a lor sub tensiune;

- alimentarea mai multor consumatori de la un dispozitiv de pornire cu protecţie prin siguranţe calculate pentru cel mai puternic consumator;

- executarea dispozitivului de punere la pământ cu abateri de la normele tehnice, ruperea conductorului de legare la pământ, legarea incorectă la pământ a conductorului nul;

- lăsarea sub tensiune a consumatorilor în timpul liber;

- executarea lucrărilor fără mijloace individuale de protecţie împotriva electrocutărilor sau folosirea mijloacelor cu termenul de probare expirat;

- abandonarea probărilor periodice a utilajului, a controlului rezistenţei izolaţiei şi dispozitivului de punere la pământ;

- instruirea necalitativă, controlul întârziat al cunoştinţelor şi atribuirea grupelor de calificare vizând tehnica securităţii personalului ce deserveşte instalaţiile electrice.

Majoritatea accidentelor se produc în instalaţiile cu tensiunea până la 1000 V, care au o răspândire mai largă şi sunt deservite de un personal mai puţin calificat.