CÂMPUL ELECTROMAGNETIC ÎN TEORIA MACROSCOPICA.
1.1 CÂMPUL SI SUBSTANTA.
Substanta si câmpul sunt forme fizice fundamentale, în strânsa conexiune, sub care se prezinta materia.
Câmpul electromagnetic este o forma de existenta a materiei, deosebita de substanta corpurilor si exista în regiunile din spatiu în care se pot exercita asupra corpurilor actiuni ponderomotoare ( forte si cupluri ) de natura electromagnetica. Prin actiuni ponderomotoare de natura electromagnetica se înteleg fortele si cuplurile exercitate asupra corpurilor din cauze care nu sunt de natura termica sau mecanica.
Pentru notiunea generala de câmp (deci si de câmp electromagnetic) se poate da o definitie mai precisa. Prin câmp se întelege o forma de existenta a materiei, relativ delimitata de substanta, având o înalta activitate si capabila din aceasta cauza sa realizeze interactiunea fizica a particulelor de substanta. Câmpul se poate transforma dintr-o forma în alta, iar câmpul electromagnetic se poate transforma în substanta, ceea ce se pune în evidenta în cadrul fizicii nucleare. Comparativ cu substanta, ce ocupa o portiune finita din spatiu ,câmpul electromagnetic poate exista si-n spatiul dintre corpuri (vid).
Cele mai multe proprietati ale câmpului electromagnetic se studiaza indirect, prin efectele pe care le produce (de exemplu efecte mecanice si termice), deoarece cele mai multe dintre modurile de manifestare ale câmpului electromagnetic nu sunt direct accesibile simturilor omului. Numai undele electromagnetice de lungimi de unda cuprinse între 0,4 ¼m si 0,76 ¼m sunt direct perceptibile, fiind unde luminoase.
Un sistem fizic se considera izolat daca la un moment dat, sau pe o durata finita se neglijeaza interactiunile lui cu alte sisteme din exterior. În general, sistemele nu pot fi considerate izolate si în conformitate cu principiul cauzalitatii, starea sistemului este conditionata si de stari ale sistemelor din exterior. Într-un sistem neizolat, evenimentele cauza ale unui fenomen efect nu pot apartine exclusiv unei stari anterioare a sistemului si care ar contine numai evenimente interioare acestuia; o astfel de stare cuprinde si evenimente din exterior si multimea evenimentelor factori cauzali interni si externi, alcatuiesc starea de determinatie cauzala a fenomenului efect în sistemul neizolat. Dupa modul în care intervin interactiunile între sistemele fizice neizolate, se disting: actiuni instantanee la distanta si actiuni prin contiguitate. În primul caz, un eveniment de stare dintr-un sistem fizic care a avut loc simultan sau cel mult într-un trecut imediat apropiat cu un eveniment dintr-un al doilea sistem fizic, îl poate influenta pe acesta din urma oricât de mare ar fi departarea dintre cele doua sisteme. Astfel, actiunile ponderomotoare la distanta între corpuri sunt actiuni pe care corpurile le exercita asupra altor corpuri în fiecare moment din pozitiile pe care le ocupa în acel moment; ele nu au nevoie de timp pentru a se transmite de la corpul care le exercita pâna la corpul asupra caruia se exercita, oricât de mare ar fi distanta dintre ele si satisfac principiul actiunii si reactiunii. În teoria newtoniana a gravitatiei universale, actiunile gravifice sunt considerate actiuni instantanee la distanta. Într-o prima faza si fenomenele electrice si magnetice s-au studiat în ipoteza actiunilor ponderomotoare instantanee la distanta. Astfel, forta de natura electrica pe care o exercita un corp punctiform asupra altui corp punctiform, ambele încarcate electric, nu ar necesita timp de propagare, oricât de mare ar fi distanta care le separa. În aceste conditii, viteza de transmisie a actiunilor este infinit de mare. În realitate, interactiunile dintre sistemele fizice au proprietatea ca un eveniment într-un anumit loc si la un anumit moment este influentat în primul rând si în mod direct de evenimentele care au avut loc în trecutul imediat si în vecinatatea imediat apropiata a evenimentului considerat. Actiunile ponderomotoare între corpuri sunt prin urmare localizate în spatiu si întârziate, adica necesita un anumit timp spre a se propaga de la corpul care le exercita la corpul asupra caruia se exercita, întârzierea fiind cu atât mai mare cu cât distanta care le separa este mai mare. În aceasta acceptiune în care actiunile dintre sistemele fizice se transmit din aproape în aproape în spatiu si timp, deci cu viteza finita, ele se numesc actiuni prin contiguitate. Urmeaza ca în acest spatiu exista un sistem fizic, denumit câmp, capabil sa asigure transmiterea actiunilor ponderomotoare prin contiguitate.
1.2 IPOTEZELE TEORIEI MACROSCOPICE A FENOMENELOR ELECTRICE SI MAGNETICE.
Omul a venit în contact, înca din cele mai vechi timpuri, cu diferitele manifestari ale câmpului electromagnetic. Numai odata cu începutul secolului XIX se poate vorbi de o adevarata abordare stiintifica a studiului electromagnetismului. Aceasta întârziere fata de evolutia altor domenii ale fizicii se datoreaza în special faptului ca fenomenele electrice si magnetice nu sunt accesibile direct simturilor umane, ci indirect, prin intermediul unor efecte secundare de natura mecanica, termica, chimica etc.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
