Rețele telefonice digitale

Vedere de ansamblu asupra retelelor digitale de telefonie fixă

Scopul capitolului de fată este să dea o privire generală asupra retelelor telefonice digitale

fixe si asupra evolutiei acestor sisteme de comunicatii către o retea digitală globală ce

integrează transmisiile de voce si de date. Aspectele urmărite cele mai importante sunt

următoarele:

- identificarea celor trei părti mari ale unei retele telefonice digitale si anume:

reteaua de acces a abonatilor, reteaua de comutatie si reteaua de transport dintre nodurile

de comutatie;

- identificarea echipamentelor si a procesărilor de bază din retelele de acces si cele

de transport;

- definirea unor notiuni de bază legate de retelele digitale de voce, date si combinate;

Capitolul prezintă si o serie de termeni si definitii uzuale în telefonie, termeni si

definitii care prezintă o serie particularităti în terminologia utilizată în telefonie.

1.1 Retele telefonice digitale clasice

Reteaua de telefonie fixă este o retea de comunicatii dedicata transmiterii vocii, fiind

specializată (benzi de frecventă, prelucrări de semnal, întârzieri) pentru transmiterea

acestui semnal particular. Reteaua trebuie să asigure transmiterea semnalului vocal între

oricare doi abonati, sau între mai multi abonati, cu o anumită calitate a serviciului (raport

semnal/zgomot, nivel perturbatii, întârzieri, timp de asteptare realizare conexiune,

probabilitate de rejectie a conectării etc). în figura 1.1 se prezintă un exemplu simplificat

de retea telefonică digitală clasică [Pa95], figură din care rezultă elementele componente

ale retelei si principalele prelucrări care trebuie efectuate asupra semnalelor transmise în

această retea.

Fig 1.1 Schema de principiu a unei retele telefonice digitale clasice

Din figură rezulta următoarele elemente ale retelei telefonice:

- terminalul de abonat - asigură preluarea semnalului vocal, conversia acestuia în

semnal electric analogic sau digital, conectarea la reteaua de acces;

- reteaua de acces analogică sau digitală - permite accesul în retea, asigură

telealimentarea echipamentelor terminale si semnalizările către si de la abonat (poate

asigura si multiplexare în anumite situatii);

- reteaua de comutatie locală si de tranzit (interurbană) digitală - asigură realizarea

conectivitătii între oricare doi sau mai multi abonati;

- reteaua de transport digitală între punctele de comutatie locale si de tranzit -

asigură transmiterea fluxurilor de date între aceste puncte de comutatie si

multiplexarea acestor fluxuri pe canale de bandă largă;

Legat de reteaua de transport digitală mai trebuie retinut că aceasta asigură si o serie

de conversii ale formatului datelor utilizate pentru codarea digitală a semnalelor

transmise prin retea. Este vorba în general de conversia codurilor binare reprezentate pe 7

sau pe 8 biti si de conversia legilor de compandare (compresie în amplitudine) aplicate

semnalului vocal în procesul de conversie analog/digitală. Aceste conversii se realizează

de regulă de către sistemele de transport care conectează retele telefonice internationale,

asta deoarece nu toate retelele telefonice nationale sunt proiectate pe baza acelorasi

standarde. în ceea ce priveste accesul în retea acesta se realizează de regulă analogic,

conversia digitală a semnalului transmis rcalizându-se în interfata de abonat a centralelor

locale sau în interfata unor echipamente de multiplexare utilizate în reteaua de acces,

echipamente care au rolul de a reduce numărul canalelor fizice necesare. Două tipuri de

echipamente de multiplexare pot fi întâlnite în, reteaua de acces si anume multiplexoare

propriu-zise, echipamente care asigură un debit j de iesire egal cu suma debilelor de

intrare si concentratoare, echipamente care asigură un debit de iesire mai mic decât suma

debitelor de intrare, nefiind posibilă transmisia jsimultană a tuturor abonatilor conectati la

un astfel de echipament. Debitul de iesire se alege în functie de statistica de transmisie a

abonatilor conectati la concentrator si în functie de probabilitatea maximă permisă de

aparitie a blocajelor. Un alt echipament care poate apare în reteaua de acces este centrala

de institutie (PBX - Private Branch Exchange)} echipament care are rol si de

concentrator pentru accesul în reteaua telefonică publică, j

Structura de retea prezentată în figura 1.1 reprezintă practic o retea 1DN (Integrated

Digital Network) telefonică, termenul „integrat" referindu-se la caracterul comun al

tehnicilor digitale utilizate în sistemele de transmisie si comutatie. Reteaua IDN

telefonică se bazează pe codarea semnalelor vocale cu ajutorul modulatiei impulsurilor în

cod (PCM - Puise Codecl Modulation) la debitul de 64kbps, această metodă de codare

fiind aplicată atât în sistemul de transmisie cât; si în cel de comutatie. Aceeasi metodă de

codare este aplicată si în nivelul inferior de multiplexare. Trebuie subliniată deosebirea

dintre multiplexarea PCM si multiplexarea! digitală, amândouă actionând conform

principiului multiplexării cu diviziune în timp (TDM - Time Division Multiplexing).

Echipamentul de multiplexare PCM utilizează o intercalare în timp a canalelor de

64kpbs, adică se intercalează grupuri de câte 8 biti (8 biti/esantion) formându-se

multiplexul PCM primar de 2,048Mbps (32 de canale - Europa) sau l,544Mbps (24

canale - SUA)