1. INTRODUCERE
Teoria cuadripolului face parte din teoria circuitelor electrice şi oferă o metoda pacifică de rezolvare a circuitelor cuadripolare , caracterizate prin anumite particularităţi , care determină de altfel şi domeniul de probleme unde folosirea ei este cea mai eficienta.
În înţelesul cel mai larg , cuadripolul electric este un circuit electric cu patru borne de acces în legătură cu exteriorul Asupra structurii interioare a cuadripolului nu se impune nici o restricţie , astfel ca ea poate sa fie oarecare. Numai în ceea ce priveşte legătura cuadripolului cu exteriorul se impune condiţia ca aceasta să se facă exclusiv prin intermediul bornelor.
Noţiunea de cuadripol electric nu se refera la un anumit circuit electric. Ea are un domeniu de aplicabilitate mult mai larg , referindu-se in principiu la toate circuitele care satisfac definiţia data. Circuitelor electrice cuadripolare le corespund scheme electrice cuadripolare , pe baza cărora se studiază aceste circuite. Noţiunea de cuadripol cuprinde si structurile cuadripolare care reprezintă doar părţi componente ale unor circuite , respectiv scheme electrice complexe.
Ideea descompunerii unei scheme electrice complexe in subscheme mai simple (cuadripolare sau multipolare) sta la baza unor metode de calcul a schemelor electrice complexe. Noţiunea de cuadripol nu trebuie insa înţeleasă numai în sensul simplu al identificării unor structuri cu patru borne de acces. Importanta acestei noţiuni apare in legătura cu existenta unei metode specifice de rezolvare a structurilor cuadripolare , metoda care se încadrează intr-un sistem organizat de cunoştinţe , care constituie teoria cuadripolului.
In teoria cuadripolului electric comportarea circuitelor electrice se urmăreşte fata de bornele de legătura cu exteriorul. Aceasta particularitate caracteristica limitează domeniul de aplicaţie al teoriei cuadripolului in principal la acele probleme, la care este suficient sa se cunoască curenţii si tensiunile exterioare la borne.
Este evident ca rezolvarea circuitelor electrice cuadripolare , atunci când structura lor interna este cunoscuta se poate face si prin alte metode , aplicând diferitele teoreme din teoria circuitelor electrice. In problemele menţionate , aplicarea teoriei cuadripolului conduce in general la o simplificare esenţială a operaţiei de stabilire a ecuaţiilor schemelor cuadripolare, in principal prin aceea ca nu necesita determinarea curenţilor si tensiunilor din interior. Acest avantaj devine cu atât mai evident , cu cit schema electrica a circuitului este mai complexa
Teoria cuadripolului conduce deci la o rezolvare expeditiva şi prin aceasta la o însemnată economie de timp
O particularitate esenţială a teoriei cuadripolului consta in aceea ca permite rezolvarea circuitelor electrice cuadripolare fata de perechile de borne in legătura cu exteriorul , chiar fără cunoaşterea in detaliu a structurii lor interioare. Aceasta observaţie se refera la cazul când cuadripolii sunt realizaţi Daca cuadripolul realizat are o structură foarte complicata sau necunoscuta, teoria cuadripolului oferă singura metoda de analiza ce poate fi practic aplicata.
Permiţând tratarea unitara a unor probleme de baza ce intervin la un număr mare de circuite electrice cuadripolare , care altfel pot fi diferite atât ca structura cit si ca domenii de aplicaţie, se poate considera ca teoria cuadripolului constituie partea comuna a teoriei acestor circuite.
Teoria cuadripolului face parte din teoria circuitelor electrice şi oferă o metoda pacifică de rezolvare a circuitelor cuadripolare , caracterizate prin anumite particularităţi , care determină de altfel şi domeniul de probleme unde folosirea ei este cea mai eficienta.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
