Teoria Sportului

Sportul este activitatea de întrecere constituita dintr-un ansamblu de actiuni motrice diferentiate pe ramuri de sport, desfasurata intr-un cadru institutionalizat sau independent, prin care se cauta perfectionarea posibilitatilor morfo-functionale si psihice, concretizate in performante obtinute in competitii, ca: record, depasire proprie sau a partenerilor. Sportul se clasifica in : sportul pt. Toti ; sportul de performanta ; sportul adaptat. Caracteristica principala a sportului o reprezinta competitia. Caracterul competitiv al sportivului nu exclude valentele formative. O alta caracteristica a sportului este reprezentata de faptul ca el este accesibil numai celor cu aptitudini. Clasificari ale sportului: 1.in functie de numarul de competitori: sporturi pe echipe; sport individual; sporturi mixte. 2.in functie de perioada de an in care se desfasoara: sporturi de sezon; sporturi pentru tot anul calendaristic. 3.in functie de includerea in J.O: sporturi olimpice; sporturi neolimpice. 4.in functie de sexul sportivilor: sporturi feminine; sporturi masculine; sporturi pt. ambele sexe. 5.in functie de raspândire: sporturi nationale; sporturi internationale. 6.in functie de caracteristicile sportului: sporturi anaerobe; aerobe; mixte.

Capacitatea motrica reprezinta ansamblul posibilitatilor motrice naturale si dobândite pin care se pot realiza eforturi variate ca structura si dozare. Factori care influenteaza capacitatea motrica: procese psihice; procese biochimice; nivelul indicilor de dezvoltare fizica. Exista 2 tipuri de capacitate motrica: 1.capacitate motrica generala – formata din calitatile motrice de baza (forta, viteza, rezistenta, îndemânare); deprinderile si priceperile de baza si utilitar aplicative. 2.capacitatea motrica specifica – formata din calitati motrice specifice ramurii de sport respective; deprinderi si priceperi motrice specifice ramurii de sport respective.

Aptitudini motrice – apar ca o rezultanta a interactiunii dispozitiilor ereditare cu conditiile educative de formare a acestora si activitatea subiectului. Aptitudinea este ereditate plus influenta mediului (învatare+actionare+stimulare). In literatura psihologica de specialitate se disting: aptit. Generale (inteligenta, memorie, atentie,etc.); aptit. Specifice pentru domenii foarte precise (muzica, tehnica, sport). In cadrul aptit. Sportive întâlnim: aptit. Sportive generale (simtul orientarii, dorinta de întrecere, coordonarea,etc.); aptit. Sportive specifice practicari unei ramuri de sport. Performanta este determinata de numeroase aptit. Cum ar fi: somatice (înaltime, greutate); functionale (tip de activitate nervoasa superioara, capacitate vitala); biochimice (tip metabolism, capacitate de refacere); general motrice (capacitatea de învatare, capacitatea de refacere psihica); psiho-motrice (coordonare generala, echilibru, viteza de reactie, schema corporala); motrice (viteza, forta, rezistenta, îndemânare); psiho-intelectuale (atentie, gândire, imaginatie); psiho-afective (echilibru afectiv, rezistenta la stres); psiho-reglatorii volutionale (efort voluntar, perseverenta, combativitate, rezistenta la durere).

Efort fizic – efortul din antrenament reprezinta procesul învingerii constiente, de catre sportiv, a solicitarilor din pregatire pt. perfectionarea fizica, pt. atingerea unui nivel tehnico-tactic superior, precum si pt. accentuarea factorilor psihici si intelectuali, ale caror rezultate produc, in mod voit, modificari ale capacitatii de performanta si adaptarea organelor si sistemelor implicate. Clasificari ale efortului dupa diversi factori: marime: usor (mic Fc sub 100 puls/min; moderat Fc sub 120 puls/min); greu (optim Fc sub 140 puls/min; intens Fc sub 160 puls/min); sever (maximal Fc sub 180 puls/min; exhausiv Fc peste 180 puls/min); orientare – efort anaerob, efort aerob-anaerob, efort aerob; selectiva, complexa; de lectie, de microciclu, de mezociclu; tip de efort: de antrenament, de concurs, specific, nespecific.

Act motric – reprezinta faptul simplu de comportare realizat prin muschii scheletici in vederea obtinerii unui efect elementar de adaptare sau de construire a unei actiuni motrice. Producerea unui act motric voluntar se bazeaza pe trei sisteme mari: informational, reglator, efector.

Actiunea motrica este un ansamblu de acte motrice astfel structurate încât realizeaza un tot unitar in scopul rezolvarii unor sarcini imediate care pot fi izolate sau înglobate in cadrul unei activitati motrice. Actiunile motrice se „cladesc” pe acte motrice precise si automatizate. Dezvoltarea actiunilor motrice se bazeaza pe: combinarea actelor motrice, exersarea si coordonarea actelor motrice in conditii standard si apoi schimbatoare. Actiunile motrice au structuri bine definite, fiind grupate sub forma deprinderilor motrice.

Activitatea motrica desemneaza ansamblul de actiuni motrice încadrate intr-un sistem de idei, reguli si forme de organizare, in vederea obtinerii unui efect complex de adaptare a organismului si de perfectionare a dinamismului acestuia. Activitatea motrica releva forma de organizare, continutul si finalitatile pe care le au de îndeplinit E.F.S.