Management Sportiv

Din punct de vedere etimologic actualul concept de management provine din cuvantul latinesc “manus” (mană), adică ”manevrare”. In limba engleza a aparut verbul”to manage” cu substantivul “management”cu sensul initial de a “manui” si apoi cu sunsul de a “chibzui corect relatiile cu diverse lucruri sau finite in vederea obtinerii unui rezultat corespunzator” (A. Voicu, 1995).

In “Dictionarul de Management” (coordinator D. Fundatura, editura Diacon-Coresi, Bucuresti 1992), managementul desemneaza:

- Comandamentul sau arta de a conduce o intreprindere. Managementul pune accent pe organizare sip e gestiune intreprinderii regrupand in realitate idea de conducere, idea de organizare si idea de gestiune intr o formatie specific ace trebuie sa domine conceptele si activitatile economice sis a asigure functionarea si dezvoltarea intreprinderii in conditiile obiectivelor stabilite.

- Mod de a conduce si a gestiona rational o organizatie( intreprindere, organe publice, asociatii etc.) de a organiza activitati , de a stabili scopuri si obiective , de a construe strategii, utilizand mai bine oamenii, tehnologia si resursele materiale asigurand cresterea rentabilitatii si eficacitatii intreprinderilor.

Managementul este procesul de atingere a obictivelor organizationale, prin angajarea si implicarea celor patru functii principale : planificarea , organizarea , leading-ul – antrenarea si motivarea , controlul (Gh.Gh. Ionescu, 1997).

In cadrul managementului activitatilor sportive se reliefează anumite trasaturi specifice ale acestor functii:

- Activitatile desfasurate ce alcatuiesc continutul lor sunt specifice, in ansamblul lor, numai managerilor, ele fiind elemental esential ce le diferenteaza de cadrele de executie.

- Functiile managementului se exercita in toate organizatiile sportive, indifferent de dimensiunea lor si la toate nivelurile sportive din cadrul acestora, deci au character general.

- Functiile managementului activitatilor sportive au o pondere diferita pe scarile ierarhice ale organizatiei, in sensul ca la nivelul superior se realizează cu precadere prevederea si organizarea, iar la nivelele inferioare, comanda si coordonarea.

Functia de prevedere (planificare): Cuprinde măsurile si activitatile ce se intreprind in prezent pentru a avea rezultate in viitor. Se stabilesc conditiile care vor forma cadrul obiectiv al desfasurarii activitatilor sportive viitoare, fixand sau cel putin estimand mijloacele materiale si financiare necesare.In raport cu realizarea obiectivelor propuse , se vor manifesta si celelalte functii ale managementului.Realizarea prevederii se face in mod concret prin activitatea de planificare. A planifica inseamna a decide strategia si tactica dezvoltarii pe o anumita perioada, a stabili componentele de pregatire intr-o anumita directie (campionat mondial, European etc.) a preciza in timp si spatiu sarcinile ce revin in mod concret diferitilor factori tehnici, economici si sociali.

Deosebim;

1. Planificarea de perspectivă, denumită si prognoză , care reprezintă evaluarea probabilă efectuată pe o bază de cercetări si informatii , a evolutiei viitoare din punct de vedere cantitativ si calitativ a organizatiei sportive in ansamblu sau a unui domeniu de activitate (pregatire , performantă, competitii, cantonamente etc.).Prognoza se bazează pe studii de ansamblu a domeniului utilizand metode si tehnici specifici ( analiza si sinteza, anchete, modelarea, studii matematico-statistice)

2. Planificarea curenta, reprezinta stabilirea si fundamentarea pe baza de studii analitice cu inalt grad de certitudine a obiectivelor si sarcinilor, precum si a resurselor allocate pe o perioada determinate, care , in general , nu depaseste un an si poate ajunge pana la un nivel de planificare lunară.Planurile curente trebuie sa fie obligatorii, fiind baza de asigurare a continuitatii proceselor pe traiectoriile stabilite pentru realizarea obiectivelor propuse. Tehnologia didactica face inventarul tuturor mijloacelor de interventie cu care s ar putea rezolva toate obiectivele instructive-educative din lectie sau antrenament si constau in metode, mijloace, materiale didactice, principii, norme, legi, forme organizatorice de pregatire, forme de evaluare, relatia professor-elev etc. Strategia didactică reprezintă sistemul metodologic, logistic, de operatiuni fundamentale ale proiectării didactice: obiective => resurse => continutul programei scolare => metode + materiale didactice + mijloace => programe(planificare) => aplicare in practica (prin lectie) => evaluare => corectarea proiectarii prin compararea rezultatelor obtinute cu obiectivele prevazute. Rationalizarea instruirii se realizeaza practice, in urma rezultatelor obtinute si analizate, prin imbunatatirea tehnologiei didactice, perfectionarea strategiilor de intruire, economisirea resurselor si simplificarea procesului de instruire in scopul realizarii calitatii eficentei procesului instructive-educativ. Creativitatea s ar putea crede ca inlocuirea improvizatiei cu gandirea rationala, jalonata pe obiective si cerinte standardizate ar putea duce la sablonizarea, schematism si dogmatism didacticist.

Etapele proiectarii didactice-design-ul instructional:

Etapa prealabila elaborarii proiectului de planificare cuprinde: cunoasterea obiectivelor, a continutului si cerintelor programei scolare, analiza si compararea rezultatelor instructive-educative obtinute in anul scolar anterior cu obiectivele, modelele si cerintele formulate de programa la nivelul fiecarei clase.

Etapa elaborarii planificarii calendaristice contine: gandirea prin obiective (acestea fiind finale, intermediare, operationale)