Kinetoterapia în afecțiuni geriatrice

Caracteristici ale fenomenelor de îmbătrânire - involutie

Etapele gerontologice

- 45 – 59 = perioada de tranzitie;

- 60 – 75 = perioada omului vârstnic;

- 75 – 89 = perioada omului bătrân;

- Peste 90 de ani = longevivi (după seminarul de la Kiev din 1963)

Mai există o etapizare globală:

- Presenilitatea între 45 (65)-75 de ani;

- Senilitatea peste 69 (65) ani sau vârsta a treia

- Geriatria = medicina vârstnicului

- Gerontologia = modificările care au loc la nivelul organismului la vârstnic.

- Procesul de îmbătrânire (senescentă) antrenează modif.morfologice si functionale ale

org. în timp;

- Unele modif. pot fi detectate si constitue indicatorii procesului de îmbătrânire;

- Pe baza acestor in indicatori, se poate preciza vârsta biologică a unui subiect care în

conditii ideale se confundă cu vârsta cronologică – fiind vorba de îmbătrânire normală

sau ortogeră;

- Vîrsta biologică mai mare decât cea cronologică – îmbătrânire accelerată;

- Si mai mică – îmbătrânire întârziată;

- Ritmul de îmbătrânire depinde de:

– Factori genetici;

– Factori de mediu (ecosistem, sistem social, cultural, tehnologic)

– Factori patologici (boli infectioase, toxice, degenerative) = îmbătrânire

accelerată si patologică.

Indicatorii îmbătrânirii = markeri sau criterii

– Pe baza lor s-au întocmit scale de evaluare a vârstei biologice, realizate de

Institutul National de Gerontologie si Geriatrie (INGG)

1. Pielea

– Este cel mai precoce fenomen, usor cuantificabil;

– Reflectă ritmul îmbătrânirii;

– Prezenta ridurilor;

– Scăderea elasticitătii pielii;

– Prezenta petelor senile

2. Părul

- alopecia;

- Subtierea.

- 3. Unghiile – Modificări determinate de vârstă;

- Modif det de infectii micotice, avitaminoze etc.

4. Scăderea acuitătii vizuale

– Poate fi cauza frecventelor fracturi;

– Prezenta prezbiopiei trebuie corelată cu vârsta de aparitie, evolutia;

– Reducerea strălucirii polului anterior;

– Cataracta senilă

Valori standard ale scalei I.N.G.G.

Vârsta normală Vârsta

biologică

30-34 14

35-39 17

40-44 19

45-49 28

50-54 31

55-59 34

60-64 48

65-69 50

70-75 57

75 si peste 72

CURSUL II

Caracteristici ale aparatului respirator la vârstnici si particularitătile

afectiunilor bronho-pulmonare ale acestora

- Respiratia este un fenomen vital, toate fiintele au nevoie de oxigenul fara de care viata ar

fi imposibila;

- Schimburile de gaze dintre organism si mediu se realizeaza prin procese fizico-chimice

care au rolul de a asigura aportul necesar de oxigen si eliminarea de bioxid de carbon;

- Se poate spune ca a respira inseamna a trai si deci a gandi, a actiona, a realiza tot ceea ce

are sens pentru viata;

- Ritmurile vietii influenteaza direct ritmul respirator, determinand modificari ce oscileaza

in acord cu viata, starea psihica, profilul activitatii, mediu,capacitatea de adaptare etc;

- Datorita structurii muschilor respiratori (muschi striati) aceasta functie vegetativa este

singura care poate fi dirijata voluntar;

- Omul poate relaxa sau contracta constient musculatura toracica, determinand o marire

sau o micsorare a cutiei toracice si realizand in acest fel un tip sau altul de respiratie sau

oprind-o voit pentru un anumit timp;

- Oprirea respiratiei are efecte asupra sistemului nervos vegetativ si deci si asupra functiei

inimii si , implicit, a circulatiei.

Elemente anatomo-fiziologice ale aparatului respirator

- Aparatul respirator este format din doua componente principale: caile respiratorii si

plamanii

- Caile respiratorii sunt conductele prin intermediul carora aerul atmosferic este introdus in

plamani si prin care este eliminat aerul alveolar, si anume:cavitatea nazala, faringele,

leringele, traheea si bronhiile;

- Caile respiratorii asigura aerului inhalat conditii optime pentrul schimbul la nivel

alveolar, adica acesta este purificat, incalzit si umezit;

- Plamanii sunt organe respiratorii propriu-zise, la nivelul carora au loc schimburile

gazoase dintre organism si mediul extern

- Sunt in numar de doi, situati in cavitatea toracica, cel drept fiind mai mare si format din

trei lobi, iar cel stang mai mic, alcatuit din doi lobi;

- Plamanul este organul specializat pentru respiratie, datorita structurii sale-o suprafata

mare de contact, o bogata vascularizatie si un perete alveolar special adaptat- asigura

aceasta functie respiratorie, care se realizeaza la nivel pulmonar si la nivel celular;

sangele este cel care transporta,continuu, oxigenul de la plamani spre tesuturi si bioxidul

de carbon de la tesuturi spre plamani.

Ministerul Educatiei, Cercetării si Inovării

UNIVERSITATEA din BACĂU

Facultatea de Stiinte ale Miscării, Sportului si Sănătătii