Evaluarea capacității motrice - caracteristicile motricității la diferite vârste

Motricitatea: exprimă o caracteristică globală, cuprinzând ansamblul de procese şi mecanisme prin care corpul uman sau segmentele sale se deplasează, detaşându-se faţă de un substrat, prin contracţii fazice sau dinamice sau îşi menţin o anumită postură prin contracţii tonice sau statice.

ceea ce deosebeşte indivizii între ei este nivelul la care această funcţie se realizează, măsura în care ea face individul adaptat şi adaptabil la situaţiile complexe şi variate ale mediului – capacitate motrică

Provenind din latinescul "capacitas", capacitatea reprezintă posibilitatea indivizilor de a reuşi în executarea unei sarcini sau a unei profesii (Pieron, 1968).

Capacitatea motrică cuprinde:

componentele stabile: aptitudini, calităţi motrice, deprindrimotrice, structuri operaţionale, cunoştinţe, experienţă;

componentele de stare: motivaţie, stări emoţionale, care pot favoriza, reduce sau bloca exprimarea capacităţii motrice;

"Capacitatea motrică este ansamblul posibilităţilor motrice naturale şi dobândite prin care se pot realiza eforturi variate ca structura şi dozare"

Terminologia educaţiei fizice şi sportului

Capacitatea motrică, reprezintă un complex de manifestări preponderent motrice (priceperi si deprinderi), condiţionat de nivelul de dezvoltare a calităţilor motrice, indicii morfo- funcţionali, procesele psihice (cognitive, afective, motivaţionale) şi procesele biochimice metabolice, toate însumate, corelate si reciproc condiţionate, având ca rezultat efectuarea eficientă a acţiunilor şi actelor solicitate de condiţiile specifice în care se practică activităţile motrice

Reacţiile au caracter primar

Activitatea motrică a noului născut se realizează printr-un consum energetic mare, ceea ce determină şi apariţia timpurie a oboselii

Formele de deplasare sunt foarte diverse: rostogolirea din decubit dorsal în decubit ventral şi invers, apoi cu târârea prin mişcări corelate instinctiv, deplasarea cu sprijin pe palme şi genunchi, ca în final să se ridice în stând susţinut, încearcă sa efectueze primii paşi.

Mişcări de redresare a corpului, de rotaţie a trunchiului, a tentativelor de aşezare sau de ridicare în picioare, musculatura trunchiului si a extremităţilor se va întări progresiv, pregătind menţinerea poziţiei bipede.

Influnţeaza forma şi structura segmentelor corporale, dar contribuie şi la lărgirea câmpului vizual şi implicit la dezvoltarea intelectuală.

Dezvoltarea echilibrului - H. Wallon (1959)

De la mişcările ele agăţare de grilajul păluţului, ţarcului, se trece la poziţia bipedă, copilul reuşind chiar să meargă la un moment dat

Deplasare specifică vârstei, cu picioarele uşor depărtate şi vârfurile orientate spre exterior, cu braţele depărtate de corp pentru echilibrare, este savurată de copil, deoarece îi oferă noi impresii în conturarea cunoaşterii propriilor posibilităţi.