Consiliere sportivă

TERMENI INTRODUCTIVI

1.consiliere sportivă

2.consilier

3.comunicare

Etimologia cuvintelor

1.1.consiliere

din fr. conseiller – a consilia, a sfătui, a da poveţe;

conseiller, (ère)- consilier(ă)

1.2. sport-fenomen social care a apărut mai târziu decât ed fizică, căpătând amploare după primele Jocuri Olimpice din 1896. A devenit modern în sec. XIX şi contemporan în sec. XX

Definirea conceptului de consiliere sportivă şi consilier sportiv

1.Consiliere sportivă:

În concepţia lui M. Epuran şi col. 2001, consiliere, denumită şi ghidare, este un proces prin care o persoană (sportiv în cazul nostru) este ajutată să-şi descopere şi să-şi dezvolte potenţialităţile acţionale, vocaţionale şi psihologice, precum şi să ajungă la nivel optim de fericire personală şi împlinire socială. Conceptul de consiliere este esenţial democratic prin ceea ce afirmă în teoria şi practica sa. Fiecare individ are dreptul de a-şi conduce singur propriul destin şi, în al doilea rând, membrii relativ maturi şi experimentaţi ai comunităţii sunt responsabili să se asigure că alegerea fiecărei persoane va servi atât propriilor interese cât şi pe cele ale societăţii din care face parte. În mod implicit în filozofia consilierii aceste obiective sunt complementare. Funcţia celor care îi ghidează pe sportivi sau pe tineri nu este aceea de a face un compromis între cerinţele individului pe de o parte şi solicitările comunităţii pe de altă parte, ci se referă mai degrabă la orientarea individului către acele posibilităţi permise de mediul său, care pot garanta cel mai bine realizarea nevoilor şi aspiraţiilor personale.

Ivey şi Simek-Downing,1980, citat de autorii de mai sus consideră că atât psihoterapia cât şi consilierea psihologică reprezintă procese de influenţare interpersonală reciprocă.

Modul în care persoana oferă ajutor ( psiholog, consilier, psihoterapeut) răspunde solicitărilor subiectului va influenţa în mare măsură evoluţia evenimentelor viitoare.

Ca şi în cazul psihoterapiei, consilierea psihologică are ca obiectiv ajutarea subiectului să funcţioneze mai eficient în viaţa cotidiană şi să aibă relaţii pozitive cu cei din jur.

Una din problemele majore pe care trebuie să le accentueze demersul de consiliere este dezvoltarea la subiect a unui sistem coerent de scopuri în viaţă, cu alte cuvinte, întărirea comportamentului intenţional. O persoana orientată spre scop are sentimentul propriei sale capacităţi, este capabilă să pună în acţiune modele alternative de comportament într-o situaţie dată, poate aborda problemele de viaţă din unghiuri de vedere diferite, fără a se cantona rigid în anumite soluţii prefabricate.

O consiliere eficientă nu poate fi separată de viaţa reală. Eficienţa demersului („training-ului”) ar trebui să fie principalul scop al oricărui ajutor, deoarece trăirea efectivă este cea mai valoroasă şi puternică tehnică pe care orice consilier poate să o ofere într-o relaţie de ajutorare.

Ajutorul psihologic reprezintă un demers organizat prin intermediul căruia o persoană calificată acordă asistenţă unei alte persoane sau grup sub forma interviului, consilierii sau psihoterapiei.

Intervievarea este definită ca un proces de strângere de informaţii cu privire la o persoană şi este utilizată mai ales în cadrul serviciilor de orientare vocaţională, de plasament profesional şi de selecţie.

Consilierea reprezintă un proces intensiv de acordare a asistenţei pentru persoanele normale care doresc să-şi atingă obiectivele şi să funcţioneze mai eficient, în timp ce psihoterapia este un demers complex de tratament psihologic centrat pe reducerea unor simptome sau comportamente disfuncţionale sau, şi mai pretenţios, pe reechilibrarea şi reconstrucţia personalităţii. Cu toate acestea, mulţi specialişti consideră termenii de consiliere şi psihoterapie ca fiind echivalenţi.