Uzanțe Diplomatice și de Protocol

Previzualizare curs:

Cuprins curs:

Cuvânt înainte 3
CAPITOLUL I
Notiuni fundamentale ale diplomatiei
1.1.Definiţia si conţinutul diplomaţiei 4
1.2.Obiectul de studiu al diplomaţiei 5
1.3.Evoluţia istorică a diplomaţiei 6
1.4.Formele actuale ale diplomaţiei 11
1.5.Rolul, esenţa şi diplomaţia 12
CAPITOLUL II
Relatiile diplomatice
2.1.Relaţiile si misiunile diplomatice 15
2.2.Relaţiile diplomatice în viaţa internaţională 16
2.3.Forme de reprezentare externă a statelor 17
2.4.Dezvoltarea relaţiilor diplomatice 19
2.5.Încetarea relatiilor diplomatice 20
CAPITOLUL III
Diplomatia economică
3.1.Rolul diplomaţiei economice in economia externă 21
3.2.Funcţiile diplomaţiei economice 22
3.3.Organele instituţionale ale diplomaţiei economice 27
CAPITOLUL IV
Misiunile diplomatice
4.1.Înfiinţarea unei misiuni diplomatice permanente 32
4.2.Tipuri de misiuni diplomatice permanente 33
4.3.Funcţiile unei misiuni diplomatice 35
4.4.Structura unei misiuni diplomatice 37
4.5.Principalele obligaţii şi drepturi care revin unei misiuni 38
CAPITOLUL V
Structurile diplomatice traditionale
5.1.Diplomaţia preventivă 39
5.2.Diplomaţia de criză 44
5.3.Diplomaţia tradiţională 44
CAPITOLUL VI
Studiu de caz
6.1. Războiul rece 54
6.2. Concluzii 93
Bibliografie 98

Extras din curs:

CAPITOLUL I

Notiuni fundamentale ale diplomatiei

1.1.Definiţia si conţinutul diplomaţiei

Diplomaţia a apărut încă din antichitate, termenul de diplomaţie a fost utilizat prima oara în secolul al – XVII- lea, deveninând o formă a relaţiilor economice intenaţionale.

Diplomatia îşi are originea în trecutul îndepărtat în convenţiile teritoriale şi de bună-credinţă ce existau uneori chiar şi în rândul animalelor. Noţiunea de diplomaţie derivă din vechiul cuvânt grecesc “diplo” in traducere “dublez”.

Noţiunea de diplomaţie înseamnă acţiunea de a redacta acte oficiale sau diplome în două exemplare, unul ca scrisoare de împuternicire sau recomandare a trimişilor, celălalt fiind păstrat la arhivă. Cel care poartă un asemenea document este denumit diplomat, iar activitatea desfaşurată de acesta este denumita diplomaţie.

Termenul de diplomaţie este întalnit în limba engleză încă din anul 1645, iar în limba română apare în secolul al-XIX-lea fiind preluat din limba franceză. Definirea diplomaţiei a fost o mare preucupare încă din secolul al-XIX-lea pentru marea majoritate a oamenilor de ştiinţă.

Diplomaţia este acea artă ce aduce o expunere, o promovare, a politicilor unui stat intr-un alt stat, numit stat acreditar. Altfel spus o prezentare consensuală a intereselor unui stat, prin reprezentanţi săi, pe teritoriul altui stat.

Strădania diplomaţilor de a reprezenta cât mai bine interesele reciproce ale statului ce îl reprezintă, şi ale statului unde sunt trimişi, necesită o informare atentă şi permanentă pentru a acţiona în conformitate cu acestea.

Diplomaţia este o negociere permanentă cu statul acreditar având o desfăşurare diversificată. Ea nu se desfăşoară doar la masa tratativelor.

Un diplomat trebuie să ştie că a negocia nu înseamnă doar insistenţa. El ştie că dacă interesele nu converg, orice strădanie este in zadar. Căci statele nu au legături dezinteresate, au decât politici guvernate de interese. Din cele mai vechi timpuri s-a recurs la diplomaţie pentru a aplana stările de tensiune, stările conflictuale, pentru a normaliza relaţiile dintre state.

Potrivit lui Hernry Kissinger care defineşte diplomaţia ca fiind “o ajustare a diferenţelor prin negociere“ acest process este posibil numai in cadru sistemului internaţional care prevaleaza legitimitatea. Când mijloacele diplomatice înceteaza a fi utilizate în rezolvarea diferendelor, expunerea forţei nu va întârzia sa apară, distrugând bunul cel mai de preţ al oricarei naţiuni. “Pacea este un fenomen viu de mişcare, înfăptuit treptat, un scop o direcţie şi nici vorba de odihnă şi delasare” definea Nicolae Titulescu pacea prin prisma diplomatică.

Charles Calvo scria despre diplomaţie “Diplomaţia este ştiinţa relaţiilor care au existat între diferiţele state, aşa cum ele rezultă din diferitele lor interese reciproce, din principiile dreptului internaţional şi al tratatelor şi convenţiilor”

Diplomatul este chemat să reprezinte statul sau, fară de care misiunea şi nici el ca funcţionar de stat nu ar avea raţiuni de existenta, şi căruia îi este răspunzator pentru tot ce înteprinde în numele acestuia. Rolul diplomatului este de a face cunoscute drepturile legitime, stabilirea unei colaborări de durată şi de promovare a intereselor statului pe care îl reprezintă.

Din punct de vedere al conţinutului diplomaţia ca activitate reprezintă conducerea raporturilor unui stat cu un alt stat sau grupuri de state, prin mijloace sau căi oficiale. Diplomaţia potrivit acestei definiţii, se referă la activităţile agenţilor diplomatici, ale ministerelor afacerilor externe, şefilor de stat şi de guvern.

Diplomaţia ca formă de relaţii adica formă distinctă a raporturilor bilaterale sau multilaterale dintre state. Relaţiile diplomatice au identitate proprie, deosebită de celelalte forme a relaţiilor internaţionale.

Diplomaţia ca artă reprezintă abilitea de a folosi procedee şi metode adecvate de a promova interesele statelor şi pentru a dezvolta colaborarea dintre acestea.

Diplomaţia ca ştiinţă poate fi definită ca fiind ’’ştiinţa relaţiilor dintre state aşa cum rezultă din interesele lor reciproce’’ sau ’’ştiinţa care învaţă a cunoaşte administrarea afacerilor internaţionale’’ sau ’’totalitatea cunostinţelor sau principiilor care sunt necesare pentru a conduce bine afacerile publice intre state’’.

Ca artă diplomaţia poate fi definită ca fiind ’’folosirea tactului, subtilităţii, îndemânării, în orice negociere altfel spus arta de a negocia, de a rezolva paşnic conflictele internaţionale, de a reprezenta guvernul şi interesele ţării, de aplicare a tactului şi inteligenţei în întreţinerea relaţiilor oficiale între guvernele statelor, sau mai pe scurt, întreţinerea afacerilor afacerilor intre state prin mijloace paşnice.

Diplomaţia ca ştiinţă şi artă in acelaşi timp reprezintă ştiinţa raporturilor şi intereseselor popoarelor intre ele, sau intr-un sens mai restrâs ştiinţa sau arta negocierelor.

Dicţionarul Oxford defineşte diplomaţia ca fiind ’’activitatea de conducere a relaţiilor internaţionale prin negociere, metodă prin care aceste relaţii se reglementează şi se desfăşoară şi/sau trimişi’’.

Dicţionarul Collins defineşte diplomaţia ca fiind conducerea relaţiilor unui stat cu celelalte prin mijloace paşnice şi abilitate în managerul relaţiilor internaţionale.

Diplomaţia este ştiinţa, arta şi activitate menite sa reprezinte statele, să ducă la îndeplinire politicii lor externe, să le apere şi să le promoveze interesele.

Ca ştiinţă, diplomaţia, emite idei, concepţii, principii, şi abilitaţile de a înfăptui în cele mai bune condiţii orintările de politică externă, ca activitate diplomaţia acţionează prin mijloace specifice indeosebi de negocieri, pentru punerea în practică a politicii statului.

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Uzante Diplomatice si de Protocol.doc
Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Nota:
9/10 (4 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
100 pagini
Imagini extrase:
100 imagini
Nr cuvinte:
59 476 cuvinte
Nr caractere:
311 144 caractere
Marime:
252.69KB (arhivat)
Publicat de:
NNT 1 P.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Curs
Domeniu:
Economie
Predat:
la facultate
Materie:
Economie
Profesorului:
Nistor Costel
Sus!