Structura veniturilor din cadrul Uniunii Europene

Veniturile bugetului comunitar

Bugetul Uniunii Europene este alcătuit din cele două părţi, caracteristice oricărui buget: veniturile bugetare și cheltuielile bugetare.

Tratatul de la Maastricht stipulează în art. 201 [269] CE alin. 1 că, sub rezerva altor venituri , bugetul comunitar este finanţat integral din resurse proprii, ceea ce îl deosebeşte de bugetul organizaţiilor internaţionale, unde majoritatea veniturilor sunt rezultat al contribuţiilor statelor membre.

Dacă în primii 12 ani de existenţă ai CEE, bugetul a fost conceput în totalitate pe baza contribuţiilor directe are statelor membre, din 1970 bugetul este finanţat prin “resursele proprii” ale Comunităţii, care de fapt erau veniturile convenite de către statele membre să reprezinte resurse comunitare de drept.

În prezent, bugetul Uniunii Europene este alcătuit din patru categorii de venituri, primele trei fiind cunoscute şi sub denumirea de venituri proprii:

- veniturile proprii tradiţionale;

- cotă din TVA aplicat în fiecare stat membru;

- cotă din PNB al fiecărui stat membru;

- alte venituri.

Veniturile proprii tradiţionale

În aceasta categorie sunt incluse două grupe de taxe , taxe vamale şi taxe agricole, rezultat al aplicării politicii vamale şi PAC :

Taxele vamale percepute de statele membre la orice import din afara spaţiului economic European, rezultat al aplicării tarifului vamal comun statelor terţe, cuprinzând şi taxele anti-dumping şi compensatorii, reprezentând peste 80% din veniturile proprii tradiţionale;

Taxele agricole, rezultat al importului produselor agricole din state terţe UE – ca diferenţă între preţul mondial, mai mic, şi cel European, mai mare – şi taxele pe zahăr, care sunt plătite de producătorii europeni pentru producţia şi stocarea zahărului.

structura veniturilor din cadrul uniunii europene