Riscul de credit - particularități și analize

1. Conceptul şi identificarea riscului de credit

Pot fi evidenţiate trei atitudini posibile faţă de risc:

1) Preferinţa faţă de risc. În acest caz, se presupune că persoana care are o asemenea atitudine faţă de risc, într-o investiţie apreciază, în primul rând, riscul acesteia. Deci dacă va avea de ales între două investiţii cu aceeaşi profitabilitate, dar cu o probabilitate de producere a profitului diferită, persoana cu preferinţă faţă de risc va alege investiţia mai riscantă (mai incertă).

2) Neutralitatea faţă de risc. În acest caz se presupune că persoana cu o asemenea atitudine faţă de risc, la alegerea între două variante posibile de investire, va lua în calcul doar mărimea profitului scontat, fără a acorda atenţie asupra riscurilor posibile.

3) Aversiunea faţă de risc. În astfel de caz, alegerea din două variante de investire cu aceeaşi sumă a profitului scontat se va face în folosul investiţiei mai puţin riscante. Adică, persoana cu o asemenea atitudine faţă de risc, în momentul luării deciziei privind investirea, va lua în calcul ambii factori, atât mărimea profitului scontat, cât şi probabilitatea producerii acestuia.

În comportamentul economic al său, orice bancă trebuie să adopte aversiunea faţă de risc.

Riscul de creditare exprimă posibilitatea ca împrumutaţii (sau emitenţii de titluri) să nu-şi onoreze obligaţiile la scadenţă.

Riscul de credit poate fi definit ca probabilitatea că creditul, dobânda sau ambele să nu fie rambursate la scadenţă integral sau parţial. De asemenea riscul de credit poate fi redat ca probabilitatea faptului că costul unei părţi a activelor băncii ce este reprezentată de suma creditelor acordate se micşorează sau va fi adusă la zero.

Comportamentul unei bănci trebuie să se bazeze pe următoarea strategie: un credit nu se acorda decât dacă se poate estima ca probabilitatea rambursării o depăşeşte pe cea a nerambursării.

Riscul de credit este riscul neîncasării valorilor scontate, determinat de incapacitatea debitorului de a acţiona în termenii şi condiţiile contractului încheiat cu banca.

Sub acest aspect riscul de credit are doua componente:

1. Riscul de neîncasare a sumei creditului (riscul de nerambursare a valorii creditului)

2. Riscul de neîncasare a dobânzii (riscul de lipsă a venitului din operaţiunea respectivă).

Structura şi sursa riscului de credit este prezentată în continuare în tabelul 7.1.1

Tabelul 7.1.1

Caracteristica surselor de provenienţă a riscului de credit

Tipul riscului Caracteristica sursei de provenienţă

Riscul, legat de debitor

Obiectiv Incapacitatea debitorului să-şi ramburseze datoria din contul fluxurilor monetare curente sau din contul vânzării activelor

Subiectiv Reputaţia debitorului în lumea afacerilor, responsabilitatea sa şi dorinţa de a-şi onora angajamentele

Juridic Omiteri în elaborarea contractului de credit

Riscul, legat de obiectul gajului

Lichidităţii Deficienţe legate de imposibilitatea vânzării gajului

Conjunctural Posibila devalorizare a obiectului galului în perioada acţiunii contractului de credit

Pierderii Pierderea gajului

Juridic Omiteri în elaborarea contractului de gaj

Riscul de sistem

Evoluţii ale sistemului economic ce pot influenţa situaţia economică a debitorului

Riscul situaţiilor force-major

Cataclisme naturale, greve, acţiuni militare

Pentru împrumutat, riscul de credit exprimă, într-o formă mai largă, degradarea situaţiei financiare a acestuia. O mare varietate de motive legate fie de situaţia generală a economiei, fie de condiţiile afacerii împrumutatului, dintre care multe sunt imprevizibile şi afectează situaţia financiară a acestuia, pot contribui la riscul de credit.

Aprecierea capacitaţii de rambursare se poate face, daca are la baza proceduri diferite, în funcţie de debitor: agent economic, persoană privată, stat.

Analiza debitorului reprezintă procesul de identificare şi evaluare a riscului de creditare.

2. Măsurarea riscului de credit.

Evaluarea (aprecierea) justă a riscului de credit este de o importanţă majoră pentru bancă. Fiind mai uşor sa prevenim decât sa vindecăm, pentru minimizarea expunerii la risc, cea mai importantă etapă a procesului de creditare este selectarea cererilor de creditare.

Băncile trebuie sa identifice riscurile aferente fiecărei cereri de creditare, să le identifice şi să contribuie la reducerea şi chiar la eliminarea lor. Pentru aceasta este necesar şi un studiu de senzitivitate sau risc, pentru că numai în acest fel se poate reduce sau elimina riscul. In funcţie de rezultatele acestui studiu se aprobă sau se refuză cererile de creditare.

De corectitudinea evaluării depinde volumul de risc pe care banca şi-l asumă şi realitatea acestui risc. Fiecare bancă îşi formulează metodologia proprie de evaluare, care se bazează pe politica de credite a băncii şi pe experienţa creditară din trecut.