Piața monetară - inflația și hiperinflația

1. Piaţa monetară. Concept, structură.

Piaţa monetară este o piaţă a capitalurilor pe termen scurt şi foarte scurt. Este o piaţă localizată, tranzacţiile se încheie prin telefon, fax, telex. Piaţa monetară se derulează în principal la băncile care creează monedă, de la care se pot procura disponibilităţile necesare pentru a face faţă fluxurilor de plăţi. De aceea se poate spune că piaţa monetară este o piaţă a monedei centrale, adică a biletelor de bănci, a numerarului în general şi a disponibilităţilor în cont create la banca de emisiune.

Piaţa monetară este caracterizată de cererea şi oferta monetară. Oferta monetară mai este considerată masa monetară în economie. Echilibrul pe piaţa monetară se stabileşte în condiţiile cînd cererea de bani (L) este egală cu oferta de bani (MS).

Operaţiunile pe piaţa monetară le efectuează Banca Naţională prin instrumentele politicii monetar-creditare. Totodată pe piaţa monetară activează băncile comerciale care au relaţii cu agenţii economici, persoane fizice şi juridice, trezoreria statului, casele de titluri. Operaţia pe piaţa monetară cu termenul cel mai scurt este acordarea unui titlu de împrumut a unei sume de bani pînă la ora 12 a zilei următoare. Termenele pentru care se acordă creditele s – au prelungit de le 24 de ore pînă la 18 luni, cum rezultă dintr-o practică mai veche italiană pînă la perioade cuprinse între o zi şi 7 ani sau chiar 10 ani, cum atestă practica şi literatura franceză.

Piaţa monetară este un mecanism important în sistemul monetar şi financiar al unei ţări. Ea este locul intervenţiilor băncii de emisiune asupra lichidităţilor bancare.

Complexitatea relaţiilor din cadrul pieţei monetare conduce la segmentarea ei specifică, funcţie de diversitatea firească a unor laturi ale procesului de modernizare şi angajare a capitalurilor disponibile. Astfel, funcţionalitatea generală a pieţei creditului este asigurată prin activitatea unor pieţe componente, avînd fiecare în parte participanţi şi operaţiuni specifice. Astfel, în cadrul pieţei monetare distingem:

- piaţa monetară (clasică);

- pieţele paralele.

Piaţa monetară are mai multe ipostaze:

- piaţa monetară sau piaţa scontului;

- piaţa monetară propriu zisă, considerate ca 2 părţi componente complementare ale pieţei monetare clasice.

2. Masa monetară; concept, structură, agregate monetare.

Masa monetară include numerarul de economie şi depunerile la băncile comerciale. M=N+D;

M – masa monetară; N - numerar; D – depuneri.

Masa monetară existentă la un moment dat la agenţii economici (ca stoc) şi cea folosită într-un orizont de timp (ca flux) se măsoară prin lichiditatea monetară, exprimată în mărimi absolute şi relative. Rata lichidităţii reprezintă raportul între nivelul mediu anual al masei monetare şi nivelul tranzacţiilor economice mijlocite de monedă. Intensitatea utilizării monedei este măsurată prin viteza de circulaţie a monedei, este inversul ratei lichidităţii.

Baza monetară (B) reprezintă stocul de bani cu putere mare de cumpărare:

B=N+R N - numerar; R – rezerve

Sursele bazei sunt: aurul, valuta străină, creditele.

Procurarea oricărei surse contra schimbul alteia va duce la schimbarea structurii, dar mărimea va rămîne constantă. Orice sursă din acestea se obţine de BNM prin cumpărarea ei, creînd astfel obligaţiuni ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice.

Multiplicatorul monetar (m) reprezintă raportul dintre masa monetară şi baza monetară. El se utilizează la determinarea masei monetare prin intermediul variabilei cheie. Multiplicatorul monetar poate fi simplu şi compus. Multiplicatorul monetar este supraunitar, valoarea lui creşte în măsură ce sporeşte ponderea depozitelor în masa monetară şi este cu atît mai mare cu cît mai mică este ponderea rezervelor.

m = M/B

Procesul de creare a banilor în sistemul bancar:

1) depunerile iniţiale 1000 u.m., dacă ∏=20% rezultă că din suma dată banca face rezerve obligatorii de 200 u.m., iar restul 800 u.m. le poate acorda sub formă de credite către banca a doua;

2) banca a doua din suma de 800 u.m. 20 % (160 u.m.) le depune ca reprezentînd ∏, iar restul 640 – le acordă sub formă de credit;

3) iar a treia bancă, din suma de 640 u.m. 128 u.m. (20%) le depune sub formă de rezerve obligatorii, iar restul le acordă sub formă de credit (522 u.m.).

Procesul dat este continuu. Efectul dat se numeşte efect de multiplicare, adică de creare a banilor în sistemul bancar, conform multiplicatorului bancar.

Multiplicatorul simplu (bancar): m = 1/∏ m = D / R

∏- rata rezervelor obligatorii care caracterizează comportamentul

băncilor comerciale; ∏ = R/D.

Deoarece populaţia influenţează prin comportamentul său asupra stocului de bani din economie multiplicatorul monetar compus este: