Monedă

Una dintre cele mai cunoscute teorii de determinare a cursului de schimb este teoria parităţii de cumpărare (“purchasing power parity” – PPP), care reprezintă o teorie de determinare a cursului de schimb prin compararea nivelului preţurilor bunurilor din ţările ale căror monede se compară.

Această teorie cunoaşte două forme: absolută şi relativa.

I. Forma absolută:

Conform formei absolute a teoriei parităţii puterii de cumpărare, dacă am considera un coş reprezentativ de bunuri, cursul de schimb ar trebui să fie egal cu raportul dintre echivalentul în monedă naţională şi echivalentul în monedă străină al coşului reprezentativ de bunuri şi servicii considerat:

unde: reprezintă cursul de schimb determinat pe baza parităţii puterii de cumpărare, exprimat sub forma x unităţi din moneda naţională ce revin la o unitate din moneda străină

CBN este valoarea coşului exprimată în moneda naţională

CBF este valoarea aceluiaşi coş exprimată în monedă străină

Exemplul 1: Dacă reducem acest coş de bunuri la un singur bun şi considerăm ca pe piaţa românească şi pe cea americană se comercializează doar un anume tip de ciocolată, care în România costă 6 RON, iar în SUA costă 2 USD, cursul de schimb dintre leul românesc şi dolarul american ar trebui să fie conform teoriei parităţii puterii de cumpărare, forma absolută, 3RON/USD.

Dar pentru a determina în mod corect cursul de schimb trebuie să ţinem cont de faptul că într-o economie se tranzacţionează o multitudine de bunuri, iar calculul cursului de schimb nu poate fi efectuat decât de organisme specializate, cum sunt cele din cadrul Băncii Mondiale , OECD-ului sau Eurostatului.

Exemplul 2: Să considerăm un exemplu foarte simplificat în care există doar 4 bunuri în economia românească şi cea americană:

Produsul Preţul unitar al produsului pe pieţele naţionale Ponderi

(%) Curs de revenire (RON la 1 USD) Curs de revenire ponderat (RON la 1 USD)

România (RON) SUA (USD)

0 1 2 3 4=1/2 5=4*3

A 9 3 18 3 0.54

B 13 5 42 2.6 1.092

C 60 25 35 2.4 0.84

D 375 100 5 3.75 0.1875

Total - - - - 2.6695

Pentru determinarea cursului de schimb s-au calculat:

- cursul de revenire pentru fiecare produs ca raport între preţul pe piaţa internă (în monedă naţională) şi preţul pe piaţa externă (în monedă străină).

- cursul de revenire ponderat ca produs între cursul de revenire şi ponderea produsului respectiv în totalul tranzacţiilor.

Cursul de schimb apare astfel ca o medie ponderată a cursurilor de revenire ale produselor individuale.

Cunoscând acum conţinutul teoriei parităţii puterii de cumparare, putem înţelege de ce se numeşte astfel.

Cursul de schimb se va modifica pentru a reliefa modificarea puterii de cumpărare a celor două monede. De exemplu, dacă puterea de cumpărare a monedei naţionale creşte, cursul de schimb va scădea, deci leul se apreciază.

Cursul conform acestei teorii asigură aceeaşi putere de cumpărare pe cele două pieţe naţionale. Considerând că Paula dispune de 30 RON iar pe piaţă nu există decât ciocolată, poate cumpăra 5 ciocolate cu suma de care dispune. Pentru a vedea care este puterea de cumpărare pe piaţa americană trebuie să înţelegem că cei 30 RON reprezintă în condiţiile cursului determinat conform parităţii puterii de cumpărare (3RON/USD) 10 USD. Cu acestă sumă Paula poate cumpăra exact 5 ciocolate, cât ar fi achiziţionat şi pe piaţa românească.

Se oservă că nu s-au luat în considerare diferentele dintre calitatea produsului de pe fiecare piaţă, costurile de transport sau alte cheltuieli asimiliate. Atât timp cât acestea nu există, Paulei îi este indiferent de pe ce piaţă achiziţionează ciocolata.

Observaţie:

Teoria parităţii puterii de cumpărare are ca ipoteză inexistenţa costurilor de transport şi a barierelor tarifare.