Gestiunea Financiară a Întreprinderii

CAPITALUL DEFINIT PE MODALITĂŢI DE PROVENIENŢĂ

Întreprinderea, pentru a-şi desfăşura activitatea, are nevoie, în primul rând, de capital bine determinat. Întreprinderea îşi procură capitalurile din diferite surse, prin diferite modalităţi şi le utilizează potrivit unei raţionalităţi proprii în diferite feluri. Fiecare întreprindere trebuie să asigure volumul şi felul capitalului de care are nevoie, să-şi stabilească structura fi¬nanciară şi să prevadă politica de dezvoltare.

Ca factor de producţie, capitalul cuprinde totalitatea resurselor ma¬teriale acumulate şi reproductibi¬le care prin asociere cu alţi fac¬tori de producţie participă la crearea bunurilor materiale în scopul obţinerii de profi şi se poate clasifica după:

a) Perioada pentru care sunt folosite, respectiv termen lung, mediu şi scurt. Cla¬sificarea a¬rată diferitele necesităţi de finanţare a activităţii economice, sur¬sele şi metodele de finanţare.

Ansamblul surselor de finanţare stabile de care dispune o întreprindere, pe o perioadă de cel puţin un an, constituie capitalul permanent, care trebuie să finanţeze valorile imobilizate, precum şi active circulante nete.

b) Din punct de vedere al dreptului de proprietate. se disting capitalul propriu şi capita-1u1 împrumutat. Între capitalul propriu şi cel împrumutat trebuie să existe o proporţie care să asigure independenţa financiară, res¬pectiv:

Capitalul propriu ≥ Capitalul străin (împrumutat).

c) Din punct de vedere al componenţei materiale, ca¬pitalul firmei se structurează în ca-pital fix (active imobilizate) şi ca¬pital circulant (active circulante).

Totalitatea capitalurilor care se constituie prin aportul pro¬prietarilor, prin autofinanţare şi din alte surse fmanciare proprii re¬prezintă capitalul propriu. Capitalul propriu este definit ca reprezentând dreptul acţionarilor (interesul rezidual) în activele întreprinderii după deducerea tuturor datoriilor acestuia.

Elementele componente ale ca¬pitalului propriu sunt:

- capitalul individual sau social;

- primele legate de capital;

- diferenţele din reevaluare;

- rezervele întreprinderii;

- rezultatul reportat din exerciţiile financiare precedente;

- rezultatul exerciţiului curent;

- subvenţii pentru investiţii;

- fondurile proprii;

Capitalul social este egal cu valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale, respectiv cu va1oarea aportului în natură şi/sau numerar, a rezervelor încorporate şi profitului repartizat pentru majorarea capitalului sau altor operaţiuni care conduc la modificarea acestuia.

La societăţile comerciale pe acţiuni, capitalul este reprezentat de acţiuni purtătoare de dividende. Acţiunea este definită ca fiind titlu de valoare care atestă participarea la capitalul unei societăţi şi care dă dreptul deţinătorului să pri¬mească un dividend; exprimă dreptul de proprietate al celui ce o deţine asupra unei părţi din valoarea societăţii emitente.

Primele legate de capital repre¬zintă fonduri proprii create cu o¬cazia emisiunii, fuziunii sau apor¬tului la capital. Acestea constituie, de fapt, excedentul dintre valoa¬rea de emisiune nominală sau va¬loarea bunurilor primite ca aport în natură şi valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale.

Diferenţele din reevaluare repre¬zintă soldul diferenţelor între va¬loarea actuală (mai mare) şi valoa¬rea înregistrată în contabilitate a e¬lementelor de activ (mai mică) su¬puse reevaluării în condiţiile legii. Diferenţele din reevaluare re¬prezintă plusuri create prin reeva¬luarea imobilizărilor materiale şi a celor financiare.

Rezervele întreprinderii repre¬zintă surse constituite din profitul unităţii patrimoniale şi din alte surse prevăzute de lege, în funcţie de categoria din care fac parte (rezerve legale, statutare, alte re¬zerve) şi păstrate de societate o pe¬rioadă mai îndelungată, folosirea lor fiind de competenţa adunării generale a asociaţilor.

Rezervele legale se constituie, conform Legii nr. 31/1990, anual, în proporţie de maxim 5% din profitul anual, pâ¬nă la limita când fondul de rezer¬vă atinge 20% din capitalul social . A-ceste rezerve se constituie în sco¬pul protejării capitalului social în situaţia în care exercţiul financi-ar s-ar încheia cu pierdere.

Rezervele statutare se constituie în baza clauzelor existente în statutul societăţii sau în contractul de societate pe seama profitului net obţinut anual. Utilizarea acestor rezerve are ca scop fie acoperirea pierderilor din anul sau anii precedenţi, fie creşterea capitalului social, deci ca-pitalizarea lor.

1. Aurel - Ioan Giurgiu, Finanţele firmei, Presa universitară clujeană, 2000;

2. Georgeta Vintila, Gestiunea financiara a întreprinderii, Ed. Didactica si Pedagogica, R.A. Bucuresti, 1997;

3. Horia Cristea, Ioan Talpoş, Gestiunea financiară a întreprinderilor, Ed. Mirton, Timişoara, 1998;

4. Ioan I. Trenca, Managementul financiar al întreprinderii, Editura Mesagerul, Cluj-Napoca, 1997;

5. Emil Chirilă, Finanţele întreprinderilor, Editura Universităţii din Oradea, 2001

6. Ion Stancu, FINANŢE – Teoria pieţelor financiare, Finanţele întreprinderilor, Analiza şi gestiunea financiară, Ed. Economică, 1997;

7. M. Toma, Felicia Alexandru, Finanţe si gestiune financiară de întreprindere, Ed. Economică, 1998;

8. Nicolae Sichigea, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universitaria, Craiova, 2000;

9. N. Hoantă, Finanţele firmei, Editura Continent, 1996;

10. Paul Halpern, J. Fred Weston, Eugene F. Brighham, Finanţe manageriale – Modelul canadian, Ed. Economică, 1998;