Economie europeană - curs 4 - politici sectoriale

POLITICI SECTORIALE

sunt politicile care vizează principalele sectoare ale economiei statelor membre

politica industrială, politica energetică, politica privind cercetarea şi tehnologia, politica de transport, politica agricolă, politica privind pescuitul

POLITICA INDUSTRIALĂ

Politica industrială vizează implementarea coerentă şi eficientă a tuturor acelor politici care induc ajustarea structurală a industriei în vederea promovării competitivităţii.

Obiectivul politicii industriale al UE: asigurarea unui cadru orizontal în care industria se poate dezvolta şi prospera

Cele trei abordări principale ale politicii industriale:

politica bazată pe piaţă sau politica industrială negativă

politica intervenţionistă sau politica industrială pozitivă

intervenţia selectivă sau politica industrială strategică

Politica bazată pe piaţă sau politica industrială negativă:

mecanismul pieţei este singurul capabil să asigure o alocare eficientă a resurselor, respectiv o industrie competitivă.

politica industrială este considerată necesară doar atunci când apar situaţii semnificative de eşec al pieţei.

externalităţile pozitive duc la investiţii prea mici în cercetare – dezvoltare sau în pregătirea personalului şi atunci guvernul poate interveni pentru a asigura corectarea acestei situaţii.

politica industrială bazată pe piaţă este negativă, întrucât urmăreşte prevenirea abuzului de putere şi eliminarea piedicilor legale în calea comerţului liber.

Politica intervenţionistă sau politica industrială pozitivă:

se bazează pe ipoteza că eşecurile pieţei în domenii precum cercetare-dezvoltare şi pregătirea forţei de muncă sunt cele mai importante piedici în dezvoltarea industriei.

considerente regionale şi sociale sunt de asemenea elemente care trebuie luate în considerare în elaborarea unei politici industriale „bune”. Factorii regionali şi sociali au efecte importante asupra eficienţei economice datorită pierderii potenţialului productiv şi cheltuielilor publice importante pe care le generează şomajul.

orice politică industrială încearcă să îmbunătăţească potenţialul productiv al unei regiuni sau al unui sector defavorizat sau urmăreşte efecte pozitive asupra nivelului şomajului sau al venitului.

acţiunile pozitive şi suportul financiar al guvernului pentru investiţii în cercetare – dezvoltare sau acordarea de ajutor regiunilor defavorizate sunt considerate a fi componente esenţiale ale politicii industriale.