Domeniile Econometriei

1) CE ESTE ECONOMETRIA?

Interpretată ad literam, noţiunea de econometrie înseamnă „măsurare economică”. Deşi măsurarea sau evaluarea este o parte importantă a econometriei, scopul acesteia este mult mai vast, după cum se poate observa în următoarele definiţii:

Econometria este rezultatul unui punct de vedere despre rolul economiei şi constă din aplicarea statisticii matematice la datele economice pentru oferirea suportului empiric (bazat pe experienţă) a modelelor construite de matematica economică şi obţinerea rezultatelor numerice.

econometria poate fi definită ca analiza cantitativă a unui fenomen economic, bazată pe dezvoltarea simultană a teoriei şi observării, legată de metodele de deducţie adecvate.

Econometria poate fi definită ca ştiinţa socială ce aplică instrumentele teoriei economice, matematicii şi statisticii la analiza fenomenului economic.

Econometria se preocupă de determinarea empirică a legilor economice.

Arta econometricianului constă în identificarea acelui set de presupuneri care sunt suficient de specifice şi suficient de realiste pentru a-i permite acestuia să obţină cel mai bun avantaj posibil din datele disponibile.

Econometricienii sunt un ajutor pozitiv în încercarea de a risipi imaginea publică proastă a economiei (cantitativă sau altfel).

Metoda cercetării econometrice se îndreaptă, în esenţă, spre o joncţiune a teoriei economice şi a măsurărilor actuale, utilizând teoria şi tehnica deducţiei statistice pe post de pilon.

2) DE CE O DISCIPLINĂ SEPARATĂ?

După cum sugerează definiţiile precedente, econometria este un amalgam al teoriei economice, economiei matematice, statisticii economice şi a statisticii matematice. Totuşi subiectul merită să fie studiat desinestătător din următoarele motive.

Teoria economică lansează afirmaţii sau ipoteze care sunt în mare majoritate de natură calitativă. De exemplu, teoria microeconomică stipulează că, dacă ceilalţi factori rămân neschimbaţi, o reducere în preţul unui bun va cauza creşterea cantităţii cerute a acelui bun. Dar teoria în sine nu asigură nici o valoare numerică a relaţiei dintre cei doi factori; adică, aceasta nu spune cu cât va creşte sau va scădea ca rezultat a unei modificări în preţul bunului. Funcţia econometricianului este să determine acele estimări numerice. Altfel spus, econometria oferă conţinut empiric pentru majoritatea teoriei economice.

Principala preocupare a economiei matematice este exprimarea teoriei economice în formă matematică (ecuaţii) fără a ţine cont de comensurabilitate sau verificarea empirică a teoriei. Econometria, după cum a fost menţionat anterior, este în principal interesată de verificarea empirică a teoriei economice. După cum vom descoperi mai târziu, econometricianul utilizează deseori utilizează ecuaţiile matematice propuse de economistul matematician, dar expune aceste ecuaţii într-o asemenea formă, încât acestea se testează. Şi această conversiune a ecuaţiilor matematice în cele econometrice necesită ingeniozitate şi aptitudini practice.

Statistica economică este în principal preocupată de colectarea, procesarea şi prezentarea datelor economice sub formă de diagrame şi tabele. Acestea sunt atribuţiile statisticianului economic. Acesta e responsabil de colectarea datelor despre PIB, PNB, şomaj, preţuri, etc. Datele astfel colectate constituie informaţia brută pentru procesarea econometrică. Dar statisticianul economic nu merge mai departe de atât, nefiind preocupat de utilizarea datelor colectate pentru testarea teoriilor economice. Desigur, cel ce se ocupă de aceasta devine econometrician.