Termenul ERGONOMIE : ergo (muncă) şi namos (ştiinţă).
Ergonomia este un demers de analiză şi transformare a muncii cu scopul de a contribui la conceperea şi transformarea situaţiilor de muncă, acţionând într-o manieră pozitivă asupra instrumentelor şi mijloacelor de muncă, asupra mediului de muncă şi asupra oamenilor.
Acest demers ţine cont de caracteristicile psihologice şi fiziologice ale fiinţei umane în diverse situaţii, în special în timpul lucrului, de obiectivele urmărite de individ, de intenţiile lui, dar şi de obiectivele întreprinderii.
Criteriile de acţiune ale ergonomiei, atât în interesul persoanelor cât şi în interesul întreprinderilor, sunt: sănătatea, confortul, securitatea şi competenţele persoanelor, dar şi eficienţa şi calitatea muncii.
Astfel, în ergonomie întâlnim două curente:
ergonomia axată pe „factorii umani”, adică centrată pe caracteristicile fiinţei umane (fiziologice, antropometrice, cognitive) ce trebuie luate în considerare în conceperea sau reconceperea sistemelor. Studiul acestor caracteristici permite, de exemplu, definirea mărimii şi formei tastelor unui calculator sau telefon, definirea caracteristicilor planşei de bord a unui automobil etc.
ergonomia axată pe activitatea operatorului uman, constând în analiza lucrului efectiv, cu scopul de a concepe sau ameliora situaţii sau sisteme de lucru. Este cazul, de exemplu, analizei activităţii reale a unui operator uman cu scopul determinării informaţiilor de care acesta trebuie să dispună la un anumit moment pentru a-şi realiza în bune condiţii activitatea, dar şi pentru definirea unei noi situaţii de lucru.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.