Comportamentul Firmei Competitive

Obiective

- a deduce cererea individuală adresată unei firme competitive reprezentative;

- a face cunoştinţă cu funcţiile de încasări şi de profit ale unei firme competitive reprezentative;

- a deduce condiţiile de profit maxim şi de a arăta cum are floc optimizarea ofertei;

- a deduce funcţia ofertei firmei competitive;

- a explica echilibrul pe termen lung al ramurii competitive.

*

* *

Să ne reamintim la început caracteristicile modelului concurenţial de bază (piaţa cu concurenţă perfectă):

1. Toate întreprinderile ramurii industriale oferă acelaşi produs, în sensul că fiecare output este identic cu celălalt. Ca urmare, din punctul de vedere al ofertei, firmele de pe piaţă nu pot fi deosebite unele de altele, produsul pe care-l oferă ele fiind omogen.

2. Piaţa se compune din foarte mulţi vânzători şi foarte mulţi cumpărători mici, nici unul neavând nici o influenţă semnificativă asupra pieţei - atomicitatea pieţei. Oricât de mare ar fi oferta unei asemenea firme mici, reprezintă doar „o picătură în mare”, deci nu are o influenţă sesizabilă asupra ofertei totale a ramurii.

3. Intrarea - ieşirea de pe piaţă este liberă, neexistând nici o barieră de natură obiectivă sau subiectivă: oricine poate intra pe piaţă fără nici o dificultate şi oricine poate ieşi în orice moment.

4. Toţi vânzătorii şi toţi cumpărătorii dispun de informaţii perfecte în privinţa pieţei, a preţurilor, a costurilor sau a tehnologiilor de fabricaţie, ceea ce înseamnă că piaţa este transparentă.

5. Întreprinderea este acceptatoare de preţ, în sensul că preţul pieţei este ceva dat din afară pentru toţi ofertanţii. Acelaşi lucru se poate spune şi despre latura cererii. Nici un cumpărător nu poate cumpăra o cantitate atât de mare încât să influenţeze semnificativ cererea totală a pieţei, deci creşterea cererii sale nu are nici un efect asupra preţului. Ca urmare, şi cumpărătorii sunt acceptatori de preţ.

În concluzie, piaţa este perfectă (liberă, competitivă) dacă preţul este ceva dat din afară pentru toţi protagoniştii, aceştia acceptă preţul pieţei, sunt informaţi perfect, nu există bariere de intrare-ieşire de pe piaţă, ponderea pe piaţă a câte unui protagonist este atât de infimă încât pare o picătură în marea ofertei/cererii totale, iar produsul este omogen.

1.1. Cererea individuală a unei firme competitive

Fiecare ofertant este interesat să determine cât din cererea totală a pieţei i se adresează lui (Fig. 7.1.).

În partea dreaptă a fig. 7.1. se vede cum preţul pieţei se formează la egalitatea cererii şi ofertei totale (SS = DD). La preţul de echilibru (pe) fiecare protagonist îşi poate vinde întreaga ofertă fără nici o problemă, deoarece la acest preţ se cere întreaga ofertă a ramurii (cerere perfect elastică la preţ).

Dacă un ofertant minuscul fixează un preţ mai mare decât acest preţ de echilibru, cererea ce i se va adresa va fi nulă, deoarece şi ceilalţi (n-1) ofertanţi care vând mai ieftin pot satisface întreaga cerere a pieţei. Ca urmare, la preţuri superioare preţului de echilibru al pieţei perfecte cererea individuală a unei firme devine perfect rigidă la preţ (rămâne nulă la orice preţ superior preţului de echilibru al pieţei) - porţiunea dpe.

Dacă un ofertant nesemnificativ de mic al pieţei fixează un preţ inferior preţului de echilibru, cererea individuală care i se adresează va reacţiona elastic şi va creşte corespunzător reducerii preţului. Ofertantul în cauză va vinde foarte rapid toată producţia sa, după care piaţa revine la "normal", adică la preţul de echilibru. Ca urmare, la preţuri inferioare preţului de echilibru al pieţei cererea individuală a unei firme este elastică la preţ - porţiunea Ed'.

În concluzie, cererea individuală a unei firme competitive reprezentative este o linie frântă de forma dpe Ep', compusă dintr-un segment perpendicular, unul orizontal şi altul cu pantă negativă. Partea relevantă, reprezentativă, normală a acestei curbe a cererii este numai porţiunea orizontală, deci cererea individuală a unei firme competitive reprezentative este o dreaptă paralelă cu axa OQ, care are înălţimea Ope:

dd = pe

ceea ce înseamnă că această cerere este perfect elastică, deoarece la preţul de echilibru se cere întreaga ofertă a pieţei (ramurii).

Pe piaţa competitivă preţul va creşte numai atunci când toţi ofertanţii acţionează în mod concertat. De exemplu, în urma creşterii preţului benzinei, toţi taximetriştii reacţionează prin sporirea tarifelor de transport. Deci, fiecare nivel de ofertă corespunde acum unor preţuri superioare, ceea ce înseamnă că curba ofertei totale a pieţei se deplasează în sus şi intersectează curba cererii totale a pieţei la un preţ de echilibru superior celui iniţial (Fig. 7.2.).