Analiza economico-financiară

1. Concept; Definitie; Necesitate; Clasificare; Functiile analizei economico-financiare

Analiza economico-financiara face parte din sistemul analizei alături de analiza matematica, fizica, chimica, biologica, contabila, etc.

Notiunea de analiza: origine franceza, presupune descompunerea unui obiect, lucru, fenomen in elemente cat mai simple pentru a putea fi studiat.

Exemplu de fenomen economic la nivel macroeconomic: criza economica, inflatia, somajul, PIB, etc.

Exemplu de fenomen economic la nivel microeconomic: vanzarile, pret, faliment, etc. sunt fenomene economica, adica o manifestare exterioara a esentei unui fenomen perceptibila in mod nemijlocit.

Procesul economic presupune o succesiune de transformatii, operari de fenomene economice care duc la obtinerea unui produs, lucrare, etc.

Definitia I: Analiza economico-financiara in esenta presupune divizarea unui fenomen economic in elemente cat mai simple, stabilirea factorilor si a cauzelor care actioneaza asupra fenomenului sau procesului economic, a relatiilor de cauzalitate (cauza-efect), a legilor care guverneaza aceste relatii si in consens cu acestea stabilirea masurilor de intreprins.

Elementele sunt de aceeasi natura cu fenomenul studiat, dar cu dimensiune mai redusa; ele sunt rezultatul diviziunii si descompunerii.

Factorii reprezinta fortele motrice, care influenteaza sau actioneaza asupra fenomenului.

Cauzele sunt cele care determina sau genereaza fenomenul sau procesul economic.

In cazul analizei cauzele sunt componente finale, in cazul sensului desfasurarii fenomenului sunt componentele primare.

In decursul timpului analiza economico-financiara a avut mai multe forme de manifestare:

1. Ca activitate practica necesara, luarii in mod stiintific a deciziilor.

2. O metoda de cercetare a fenomenelor economico-financiare care presupune respectarea anumitor pasi.

3. Analiza economico-financiara este o disciplina distincta care are un obiect propriu de studiu (fenomenul si procesul economic) si metode proprii de cercetare a fenomenelor si proceselor economice.

Definitia II: Analiza economico-financiara este o etapa necesara in luarea oricarei decizii fiind considerata un instrument necesar managerului.

Asupra fenomenului sau procesului economic se produc anumite modificari in decursul timpului; acestea sunt analizate stabilindu-se cauzele, factorul si relatiile de cauzalitate.

Orice domeniu al activitatii umane necesita o analiza economico-financiara, nu exista decizie elaborata in mod stiintific fara o analiza economico-financiara.

Clasificarea analizei economico-financiare se efectueaza dupa mai multe criterii:

1. Dupa momentul desfasurarii analizei: Analiza post-operatorie

2. Dupa momentul desfasurarii fenomenului: Analiza previzionara (inaintea desfasurarii fenomenului economic)

3. Dupa urmarirea fenomenului in timp: Analiza statica efectuata la un moment dat (performantei, situatiei economico-financiare).

Analiza dinamica definita pe o perioada mai lunga de timp (analiza fluxurilor financiare sau monetare).

4. Dupa insusirile esentiale: Analiza calitativa : presupune stabilirea elementelor, factorilor, cauzelor, relatiilor de cauzalitate si in final elaborarea modelului matematico-economic.

Pentru agentul economic productia fizica este necesara pentru a fi vanduta, in urma acestei vanzari se obtine pretul sau beneficiul.

Pentru societate in ansamblu Qf este necesara pentru satisfacerea nevoilor de consum.

Pentru societate in ansamblul ei Qf este necesară cat si pentru asigurarea unor venituri populaţiei, achizitia de materiale prime si materiale de la alte societati comerciale care astfel devin utile.

2. Analiza dimensiuni (Qf) productiei fizice

Adaptarea nivelului productiei la CRR de pe piata reprezinta o conditie obligatorie pentru functionarea societatii comeriale.

Pe baza CRR a conditiilor tehnice si organizatorice existente se efectueaza la nivel de societate comerciala previziuni, acestea fiind concretiate in planuri de productie.

Societatile comerciale isi stabilesc Q pe care o realizeaza atat in functie de CRR, cat si in functie de capacitatea instalata. In genere gradul de incarcare ar trebui sa fie cat mai mare, in multe cazuri acesta este scazut.

Societatile comerciale pentru a-si relua ciclul de productie, este obligata sa obtina o Q si sa o vanda astfel incat sa realizeze un mic profit.

Avand in vedere acest argument nivelul minim al Q este stabilit conform pragului de rentabilitate.