Poluarea

Prin poluarea mediului înconjurǎtor se întelege ansamblul modificǎrilor defavorabile pe care le suferǎ calitǎtile naturale ale mediului sub influenta activitǎtilor societǎtii omeneşti. Poluarea mediului prin activitatea omului nu este un fenomen nou. Fumul care apare deasupra unei mirişti arzând, probabil este putin diferit de acela generat într-un caz similar în timpuri preistorice. S-a amplificat însǎ foarte mult scara de producere a noxelor, în special datoritǎ revolutiei industriale. De asemenea nu constituie o noutate limitarea emisiilor poluante provenite din arderea combustibililor prin reglementǎri severe. Astfel de exemplu, regele Angliei Eduard I (1272-1307) interzicea arderea cǎrbunilor în locul lemnelor în sobele locuintelor, pe durata Sesiunilor Parlamentului, pentru micşorarea poluǎrii aerului. Celor care nu respectau aceastǎ ordonantǎ li se aplica pedeapsa capitalǎ.

Atmosfera terestrǎ este alcǎtuitǎ din cinci straturi care datoritǎ gravitatiei au o densitate mai mare la suprafata planetei şi în interiorul cǎrora existǎ foarte mari variatii de presiune, temperaturǎ, umiditate etc. Cele cinci straturi sunt: troposfera, stratosfera, mezosfera, termosfera şi exosfera.

Poluarea aerului se întâlneşte în special în partea inferioarǎ a troposferei terestre, în marile oraşe, zonele industriale şi chiar în zone alǎturate întinse, o mare influentǎ având pozitia geograficǎ, ca şi factorii meteorologici. De cele mai multe ori trecerea de la aerul pur la aerul poluat se face lent. O diferenta netǎ apare când substantele poluante ajung la concentratiile nocive pentru organismul uman. Poluarea aerului micşoreazǎ grosimea stratului de ozon din atmosferǎ, ceea ce dǎuneazǎ profund florei şi faunei Terrei.

Felul şi gradul de impurificare al apelor este specific fiecărei ramuri de activitate, dar caracteristica lor comună este prezenţa impurităţilor în concentraţie mare şi a unor substanţe deosebit de toxice cu o mare stabilitate chimică în timp.

Structura necesarului de apă de pe o platformă siderurgică care se ridică la cca. 200 - 250 m3/t oţel, capătă următorul aspect:

- sectorul primar: cca. 45%;

- sectorul de prelucrare: cca. 27%;

- alte utilităţi: cca. 28%.

In sectorul primar şi în cel de prelucrare apa este folosită pentru răcirea agregatelor tehnologice şi a produselor, pentru evacuarea deşeurilor solide, a subproduselor din anumite faze de fabricaţie, pentru epurarea gazelor emise în diferite procese de producţie toate aceste procese reprezentând , de fapt, surse de impurificare a apei.

Eforturile de a reduce cerinţa de apă şi poluarea receptorului natural au condus la atingerea unor grade ridicate de recirculare a efluenţilor, cu avantajele care rezultă în asemenea situaţii, şi anume:

- economie de apă;

- economie de materii prime;

- reducerea impurificatorilor conţinuţi în purje (atunci cînd acestea există).

Impactul poluant al activităţii industriale de fabricare a produselor din oţeluri asupra apei este determinat de următorii factori:

- complexitatea proceselor tehnologice specifice siderurgiei;

- mărimea capacităţilor de producţie;

- volumul de apă vehiculat;

- varietatea produselor;

- vechimea instalaţiilor şi a echipamentelor industriale.

Fiecare sector tehnologic este caracterizat de un anumit factor de emisie a acestor categorii de poluanţi care este prezentat în tabelul nr.1. 1

Tabelul nr.1.1

Factori de emisie pentru poluanţii din apele

specifice industriei siderurgice, pe sectoare de activitate

Sector Susp. solide Cianuri, Fenoli, Fier tot. Cloruri, Sulfaţi, NH3

g/t oţel

Cocserie 105,3 0,4 1,5 0,83 105,71 100,75 26,0

Furnale-aglomerare 241,8 0,234 0,046 1,99 292,1 234,41 4,4

Oţelărie 125,7 0,031 0 1,29 94,84 105,32 0

Laminoare 14,41 0 0 2 469,96 475,69 0

Sector hidroenerg. 825,35 0,11 0,23 3,32 1 556 630,5 8,3

TOTAL 1442,4 0,775 1,79 9,43 2 518,7 1 546,5 38,7

1.2. SURSELE DE POLUARE

Sursele de poluare ale atmosferei se împart în douǎ mari categorii:

- surse de impurificare cu particule solide;

- surse de impurificare cu gaze şi vapori.

Acestea pot fi surse artificiale şi surse naturale. O mare importantǎ o au sursele de origine artificialǎ care sunt în special: întreprinderile industriale, centralele termoelectrice şi termice, mijloacele de transport, instalatiile de încǎlzit pentru locuinte, incineratoarele de rezidii şi fumatul. Centralele termoelectrice şi termice, ce consumǎ în special pǎcurǎ şi combustibili solizi praf, degajǎ mai ales oxizi de sulf SOx, oxizi de azot NOx, funingine şi cocs zburǎtor.

Intreprinderile industriale apartin în special la:

- industria siderurgicǎ din care se degajǎ mari cantitǎti de praf, oxizi de sulf SOx, oxid de carbon CO, bioxid de carbon CO2, hidrogen sulfurat, fenoli şi hidrocarburi policiclice;

- industria metalurgicǎ a metalelor neferoase;

- industria chimicǎ anorganicǎ şi organicǎ;