Politica Ecologică a Uniunii Europene

Dezvoltarea economico-sociala contemporana are loc in stransa legatura cu fenomenul globalizarii economiei mondiale, ceea ce face ca multe din procesele vietii economice contemporane sa se influentate reciproc. Mai mult ca oricand, interferentele ecologice ale interdepen?dentelor globale afecteaza toate statele lumii. Caracterul global si transfrontalier al problemelor ecologice afecteaza si tarile europene in general, ale Uniunii Europene, in particular.

1. Caracteristicile politicii ecologice a Uniunii Europene

In Tratatul de la Roma nu se gasesc referiri speciale la o politica comuna in domeniul ecologic si la eforturile economice pentru sustinerea acestei politici. Politica comunitara in domeniul ecologic s-a dezvoltat mai tarziu, a prins contur si s-a cristalizat in ultimele trei decenii ale secolului douazeci. Pana in acel moment conducerea politicii ecologice a CEE s-a realizat prin Directive, Regulamente, Decizii si Recomandari catre tarile membre si se refereau mai cu seama la controlul gradului de poluare a atmosferei.

O politica comunitara ecologica cu adevarat europeana a fost lansata in anul 1972, impulsul fiind dat de Conferinta Natiunilor Unite asupra mediului inconjurator, desfasurat la Stocfcholm, si a fost conceputa ca un program managerial pentru ingrijirea si protejarea climatului ambiental ia nivelul intregii grupari.

Actul Unic European adoptat in anul 1987 a adus modificari impbrtatite in continutul politicii ecologice comunitare, inscriindu-se un capitol special in Tratat cu privire la problematica mediului inconjurator, conferind politicii comunitare in domeniu bazele principiale, legislative si institutionale necesare pentru eliminarea temerilor ca statele membre ignorau directivele comunitare in domeniu.

Actul Unic European cuprindea urmatoarele

Obiective:

- conservarea, protejarea si imbunatatirea calitatii vietii;

- protejarea sanatatii colectivitatilor umane;

- sa se asigure o utilizare rationala a resurselor naturale;

- promovarea masurilor la nivel international pentru a trata problemele mediului la nivel regional sau mondial.

Punerea in aplicare a acestor obiective necesita respectarea urmatoarelor trei principii:

- prevenirea este mai buna decat tratarea;

- orice prejudiciaza mediul inconjurator trebuie combatut la nivelul sursei;

- cel ce polueaza va trebui sa plateasca pentru repararea oricarui prejudiciu si curatirea mediului;

- principiul integrarii: cerintele privind protectia mediului trebuie integrate in formularea si implementarea tuturor politicilor sectoriale ale UE.

Actul Unic European prevedea, in acelasi timp, necesitatea ca politica legata de protectia mediului sa faca parte integranta si din ,,celelalte politici comunitare sectoriale" PAC, ,,Politica comuna in domeniul Transporturilor, Politica Energetica, Politica Regionala, Politica in domeniul Turismului".

Principalii actori institutionali