Metode de Tratare Biologică a Deșeurilor

Obiectivul:

• Valorificarea deşeurilor

• Îndepărtarea deşeurilor

• Deşeurile biodegradabile reprezintă un potenţial valorificabil ce poate fi utilizat ca material în instalaţii de:

• Producere a compostului

• Fermentare

1. COMPOSTAREA

Este o metodă ecologică de procesare a deşeurilor agricole, agroalimentare sau menajere, prin transformarea lor într-un produs nepoluant numit compost, cu înaltă valoare nutritivă pentru plante şi cereale, respectiv un foarte bun amendament al stării

fizice şi chimice a solurilor.

Reprezintă totalitatea transformărilor fizice, chimice şi biochimice pe care le suferă deşeurile organice biodegradabile, de la forma iniţială şi până ajung în diferite

stadii de humificare.

Este un proces biologic natural, aerob şi exoterm, în care microorganismele convertesc deşeurile organice biodegradabile în CO2, vapori de H2O şi un reziduu solid, stabil numit compost.

Presupune producerea a două procese biologice care se interpătrund şi intercondiţionează:

- descompunere

- sinteză

Compostarea se cunoaşte de un secol în urmă si a fost introdusă ca o necesitate de ordin igienic şi sanitar, produsul rezultat fiind deosebit de util în agricultură, horticultură şi grădinărit

- În SUA compostul este intens utilizat în legumicultură

- În Europa un număr limitat de ţări folosesc compostarea pentru procesarea unei cantităţi reduse de deşeuri menajere

- în Spania circa 21% din cantitatea totală de deşeuri organice este compostată

- în Portugalia 10%

- în Danemarca 9%

- în Franţa 6%

- foarte puţin în Olanda, Germania şi Italia

Acest fapt se datorează dificultăţii de a găsi pieţe de desfacere pentru compost (costul ridicat al transportului)

Revigorarea acestei metode va fi o consecinţă a faptului că:

- neutralizarea deşeurilor menajere prin compostare este cu mult mai ieftină decât cea prin stocare în depozite ecologice controlate sau incinerare

- utilizarea compostului în agricultură determină o creştere a producţiei la hectar cu 15%

Materiale care pot fi compostate:

- Deşeuri menajere separate la sursă – în cazul deşeurilor alimentare, deşeurilor animaliere şi vegetale neprelucrate, dar şi prelucrate.

- Deşeurile alimentare au proprietăţi deosebite sub aspectul folosirii lor ca materie primă pentru compostare, datorită umidităţii ridicate şi a structurii fizice reduse, fiind de importanţă majoră amestecarea lor cu deşeuri compostabile (rumeguş, deşeuri de grădină, paie) acestea având rolul de a absorbi o parte din excesul de umiditate şi de a oferi structură materialului. Pentru a preveni mirosurile (în special NH3) este necesară o grămadă de compostare bine aerată şi lipsa staţionării apei.

- Deşeuri de grădină sau din parcuri – reprezintă biomasă vegetală, dar sunt adecvate doar pentru compostare după mărunţire. Deşeurile din iarbă sunt pentru producerea de biogaz.

- Dejecţii animaliere – solide sau lichide. Cele solide sunt amestecate cu paie de grajd.

- Nămoluri de la staţiile de tratare a apei uzate – conţin materie uscată (3- 40)% în funcţie de concentrarea nămolului.

Utilizarea ulterioară a compostului obţinut depinde de provenienţa apelor uzate şi de metoda de compostare.

IN CONCLUZIE: Deşeurile, utilizate la compostare, trebuie sa aibă o componenta preponderent biodegradabila si un conţinut mic de elemente nocive.

Deşeurile principale ce pot fi utilizate sunt:

- fracţia biodegradabila din deşeurile menajere si asimilabile;

- deşeuri de gradina si parcuri;

- deşeuri din pieţe;

- resturi biodegradabile din industria alimentara;

- nămol orăşenesc.

Aceste fracţii de deşeuri biodegradabile reprezintă de la 50 la 60% din totalul deşeurilor municipale.

Factorii care influenţează procesul de compostare

Compoziţia reziduurilor – este factorul cel mai important în declanşarea procesului de fermentare.

- Dacă deşeurile menajere sunt bogate în substanţe organice (care fermentează uşor) iar temperatura mediului este potrivită, procesul de compostare se declanşează rapid şi se desfăşoară corespunzător dacă, in plus, este bine condus prin introducerea cantităţii necesare de aer.

- Dacă deşeurile menajere sunt sărace în substanţe organice, în special în perioada de iarnă, fermentarea este întârziată şi introducerea de aer suplimentar (care este rece) nu face decât să dăuneze procesului de fermentare.

Conţinutul de umiditate al deşeurilor.

- Lipsa apei blochează activitatea microorganismelor, respectiv a procesului de descompunere.

- Prea multă apă determina ca o categorie de microorganismele să nu poată supravietui.

- Umiditatea trebuie să fie în concordanţă cu conţinutul de materii organice al deşeurilor menajere.

- 45% umiditate dacă conţinutul de materii organice este mai mic de 50%

- (50-55)% umiditate pentru un conţinut de materii organice mai mare de 50%