Metode de analiză a gradului de poluare

Termeni cheie: Metode de analiza, laborator Analiza organoleptica, indicatori biologici Prelevare, esantionare Metode fizice, chimice si biologice de analiza Limite admisibile INTRODUCERE Stabilirea si ulterior, controlul gradului de poluare a mediului ambiant cuprinde [1]: metode de detectie si masurare a concentratiei agentilor poluanti; probleme de organizare a sistemului de control si monitorizare pe termen lung; programe de adoptare si aplicare a normelor privind limitele maxime pentru agentii poluanti.

Determinarea concentratiilor diferitilor compusi poluanti se poate face prin diferite metode. In functie de caracteristici, acestea pot fi clasificate in mai multe categorii [2]. Astfel: I. Dupa principiile de masurare, metodele de determinare se impart in: metode chimice; metode fizice; metode fizico-chimice; metode biologice.

II. Dupa forma de prelevare si analizare a mostrelor, metodele de analiza se impart in: metode manuale; metode semiautomate; metode automate.

III. In functie de modul de prezentare a rezultatelor analizei, analizele pot fi: metode cu citire direca a rezultatelor; metode cu afisare si memorare.

IV. Dupa durata si fecventa determinarilor, metodele pot fi: continue; periodicce; intermitente. V. In functie de locul de analizare a mostrelor, metodele se impart astfel: metode cu prelevare si transport a mostrelor si analiza ulterioara a datelor; metode de analiza in timp real cu afisare imediata a datelor si posibilitati de alarmare.

Independent de specificul poluarii si a mediului poluat, identificarea si masurarea gradului de poluare se poate face prin: Analize organoleptice; Utilizarea indicatorilor biologici; Analize de laborator.

8. 1. ANALIZA ORGANOLEPTICA Analiza organoleptica are un caracter limitat de aplicare, pe de-o parte, datorita proprietatilor fiziologice ale agentului poluant care trebuie sa actioneze diferentiat asupra simturilor omului, iar pe de alta parte, datorita sensibilitatii organismului uman la actiunea agentului poluant. Detectarea operativa a agentului poluant prin simturi implica necesitatea ca acestea sa fie excitate la concentratii cat mai reduse ale agentului poluant, pentru a nu periclita sanatatea personalului implicat in asemenea analiza.

Analiza organoleptica implica urmatoarele simturi: vederea; mirosul; gustul; auzul. Vederea Vizual pot fi depistate fumul, smogul, turbiditatea si coloratia apei, petele de ulei si de alte substante poluante pe teren, ca si urmarile ulterioare ale poluarii, mai ales cele care afecteaza vegetatia.

Determinarea culorii pentru apa potabila se face prin compunerea cu o scara colorimetrica platin (cobalt sau cu o scara colorimetrica bicromat (cobalt. Observarea culorii se face pe verticala pe eprubete colorimetrice de proba si etalon corespunzator. Gradatia colorimetrica este de la 0 la 80, din zece in zece.

Mirosul Mirosul ...