Partea I – Seminte
1. Evolutia conceptiilor cu privire la instalarea artificiala a vegetatiei lemnoase
1.1 Oportunitatea regenerarii padurilor
Padurea reprezinta o sursa naturala de bunuri, foloase si servicii de o deosebita
importanta pentru om si societate. Importanta si valoarea acesteia e sporita de faptul
ca fata de alte resurse naturale ca petrolul, gazele naturale, carbunii etc., padurea
este caracterizata de capacitatea de a se reproduce, ca urmare a unui proces natural
de reînnoire a generatiilor de arbori.
Permanenta padurilor, în scopul receptarii continue a beneficiilor izvorâte din
functiile de productie si protectie atribuite, presupune o perpetua înnoire a biocenozei
forestiere la nivelul indivizilor. Viata limitata, desi îndelungata, a arborilor determina o
înlocuire treptata a acestora pentru ca biocenoza în ansamblul ei sa-si pastreze, între
anumite limite, structura în scopul realizarii functiilor sale. Asadar, viata padurii ca
întreg nu este determinata de durata de viata a elementelor ce o compun.
Reînnoirea în cazul ecosistemelor forestiere este un produs natural, dictat de
legile firii, ce se produce continuu sau periodic. Similar acestui proces, în padurea
cultivata vorbim despre regenerarea arboretelor, care presupune înlocuirea arborilor
ajunsi la o anumita vârsta, ce se extrag prin taiere, cu exemplare tinere obtinute prin
procese generative (din samânta) sau vegetative (din lastari, drajoni sau butasi).
Procesul de înlocuire a vechii generatii de arbori printr-una noua, tânara, poarta
numele de regenerare. Regenerarea deriva din proprietatea fundamentala, generala
a lumii vegetale si animale de autoreproducere.
Având în vedere importanta regenerarii arboretelor, trebuie ca silvicultorul sa
actioneze cu maxima responsabilitate în vederea conducerii acestui proces deoarece
acesta conditioneaza existenta arboretului si implicit realizarea eficienta a functiilor
sale. Momentul acesta, de maxima importanta în viata padurii, trebuie pregatit cu
multa grija si presupune analize atente atât în ceea ce priveste caracteristicile si
exigentele speciilor cu care se lucreaza cât si în ceea ce priveste însusirile statiunii
care va asigura suportul fizic al regenerarii.
Actiunea de regenerare nu presupune în mod neaparat interventia umana. În
padurile virgine acest proces s-a derulat si se deruleaza în mod natural, sub influenta
exclusiva a factorilor naturali. Regenerarea se produce în acest caz în mod arbitrar,
neregulat în timp si spatiu, în functie de aparitia unor conditii favorabile. Procesul se
desfasoara lent, extinderea vegetatiei forestiere e întâmplatoare, la fel ca si structura
din punct de vedere al compozitiei si consistentei.
Evolutia unui arboret este dictata la un moment dat de doua procese ce se
deruleaza concomitent si oarecum antagonic: un proces negativ de slabire fiziologica
a elementelor mature si un altul pozitiv, de instalare si ulterior de dezvoltare a unor
noi semintisuri. Prin urmare, premisele declansarii procesului de regenerare naturala
sunt asigurate de aparitia semnelor de slabire fiziologica a padurii, combinata cu
procesul de fructificatie al arborilor.
Studiul regenerarii în padurea virgina permite decelarea legitatilor dupa care se
realizeaza regenerarea în conditii naturale. Cunoasterea acestor legitati naturale
ghideaza silvicultorii în actiunea de regenerare a padurii cultivate în directia unei
aplicari corecte a diverselor metode utilizabile. Acest lucru nu presupune imitarea
modului de regenerare al padurii virgine în padurile cultivate, ci desprinderea unor
concluzii cu valabilitate generala care sa ajute specialistii forestieri în actiunea lor de
perpetuare a generatiilor de arbori. Modul de actiune al naturii de foarte multe ori
contravine intereselor silvicultorului care doreste ca acest proces sa se realizeze cât
mai repede, cât mai uniform si cu o reusita cât mai buna. De aceea, în cazul padurii
cultivate, actiunea aleatoare a naturii e înlocuita cu interventia constienta, planificata
si sistematica a silvicultorului.
Interventia specialistului presupune determinarea momentului si modalitatii de
întrerupere a productiei arboretului batrân, concomitent cu adoptarea unor masuri
care sa favorizeze instalarea si dezvoltarea noii generatii. Dirijarea procesului de
regenerare impune reglarea desfasurarii în timp a acestuia prin lichidarea arboretului
batrân într-un ritm impus de cerintele dezvoltarii semintisurilor instalate carora trebuie
sa li se asigure conditii optime de lumina, caldura si umiditate. Dupa cum spunea si
N. Constantinescu (1973), ²regenerarea în padurea cultivata înceteaza a mai fi un
proces pur natural². În cazul padurii cultivate trebuie subliniat faptul ca regenerarea
nu se mai produce în urma eliminarii ca si proces natural, ci este o consecinta
fireasca a unui proces artificial: exploatarea.
În padurea cultivata deosebim doua tipuri de interventii în ceea ce priveste
regenerarea: regenerarea pe cale naturala si regenerarea artificiala.
Regenerarea naturala presupune obtinerea în urma dirijarii taierilor de exploatare
a unei noi generatii din samânta diseminata de arbori sau vegetativ din lastari sau
drajoni. Se poate totusi evidentia ca ceea ce numim regenerare naturala în padurea
cultivata ²este un proces influentat puternic de om, dirijat de acesta² (N.
Constantinescu, 1973). Denumirea de regenerare ²naturala² e o simpla conventie
care subliniaza asemanarea cu procesul natural de regenerare arboretelor.
Antropizarea acestui proces este însa evidenta prin dirijarea de o maniera
convenabila a regenerarii din punct de vedere temporal (privitor la momentul în care
se realizeaza), spatial (privitor la locatie si modul în care avanseaza), compozitional
etc. Silvicultorul este parte activa a acestui proces prin efectuarea unor lucrari de
stimulare a fructificatiei, de favorizare a instalarii si dezvoltarii semintisului, de
favorizare a anumitor specii sau de eliminare de la regenerare a altora.
Regenerarea în padurea cultivata se diferentiaza de regenerarea în padurea
virgina atât prin ritm cât si prin calitatea arboretului obtinut. În cele mai multe cazuri
productivitatea arboretelor din padurea virgina este inferioara celei din arboretele
padurii cultivate, iar sortimentele de lemn obtinute nu corespund de cele mai multe
ori nevoilor economice ale societatii.
Apar situatii în care, din diverse motive, regenerarea naturala nu este posibila
sau nu este avantajoasa din punct de vedere economic, caz în care se recurge la
cealalta modalitate de regenerare a padurii cultivate: regenerarea artificiala.
Suport de curs
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
