Globalizare și Regionalizare

Capitolul 1

GLOBALIZAREA – CONTINUT SI SEMNIFICATII

Intensificarea globalizarii constituie trasatura fundamentala a economiei mondiale la începutul secolului XXI. Ea se caracterizeaza prin accentuarea tendintei de reducere si eliminare a barierelor dintre economiile nationale, precum si amplificarea legaturilor dintre aceste economii. Desi este unul dintre cei mai utilizati termeni în literatura de specialitate, nu se poate spune ca exista o definitie general acceptata.

Una dintre cele mai cunoscute este definitia Bancii Mondiale:

Globalizarea se refera la faptul observabil ca în ultimii ani o parte din ce în ce mai mare a activitatii economice la nivel mondial se deruleaza între persoane si firme din tari diferite.

Formele globalizarii

Aceasta crestere a activitatii economice în afara granitelor a luat diferite forme:

- Comertul international - o parte din ce în ce mai mare a bunurilor si serviciilor consumate provin din importuri. În domeniul relatiilor financiare externe, procesul de globalizare se oglindeste asadar în cresterea mai rapida a comertului international fata de productia mondiala. În perioada 1950 – 1994, comertul international a crescut de 14 ori, în timp ce productia mondiala a sporit de 5,5 ori. Dinamica rapida a comertului international constituie o consecinta a adâncirii diviziunii internationale a muncii, a liberalizarii accesului pe pietele externe de bunuri si servicii si a progresului tehnici în domeniul transporturilor si telecomunicatiilor.

- Investitiile straine directe - factorii determinanti ai cresterii rapide a investitiilor straine directe sunt: liberalizarea politicilor în domeniu; implementarea programelor de privatizare, cu participarea investitorilor straini; achizitiile si fuzionarile de întreprinderi, ca urmare a sporirii concurentei; noile tehnologii, care faciliteaza transporturile si telecomunicatiile, precum si organizarea managementului firmelor implantate la mari distante. Productia internationala, inclusiv productia societatilor transnationale, a filialelor si a altor întreprinderi legate de societatile multinationale, prin acorduri si aliante, fara participarea de capital a cunoscut o puternica dezvoltare. Vechea schema de fabricatie într-o tara si vânzarea într-o alta tara a cedat terenul operatiunilor de fabricatie internationala. Progresul tehnologic permite descompunerea si dezagregarea proceselor de productie. Firmele îsi aleg pentru fiecare dintre fazele procesului de productie locul care întruneste cei mai favorabili factori de productie. În consecinta, exportul nu mai reprezinta adeseori vânzarea unui produs national catre un cumparator strain, ci decurge din diferitele localizari nationale ale întreprinderilor care participa la crearea aceluiasi produs. Societatile multinationale pot contribui la stimularea dezvoltarii economice în tarile de implantare, la întarirea capacitatilor lor tehnologice, la formarea resurselor lor umane, la facilitarea accesului la noi piete.

- Pietele financiare – globalizarea activitatilor financiare a fost facilitata de progresele în domeniul comunicatiilor si informaticii. Odata cu pietele financiare globale au aparut si crizele financiare globale care au relansat discutiile cu privire la avantajele si dezavantajele procesului de globalizare.

Exista opinii conform carora globalizarea nu este un fenomen nou, ba chiar ca lumea era mai integrata acum un secol. Comertul si investitiile, ca proportie din PIB erau comaparabile, iar datorita granitelor deschise, oamenii puteau circula liber. Ce este totusi nou în aceasta perioada?

Piete noi

- Piete globale cu dinamica ascendenta în servicii: banci, asigurari si transporturi;

- Piete financiare noi: nereglementate, conectate, cu posibilitatea de a actiona si reactiona la distanta, în tim real, cu instrumente financiare noi precum produsele financiare derivate;

- Dereglementarea si scaderea legilor antitrust, proliferarea achizitiilor si fuziunilor;