Epurarea avansată a fluidelor poluante din industrie

Problema epurarii apelor uzate incepe sa apara acolo unde s-au epuizat caile de reducere a debitelor si incarcarilor in substante poluante organice sau anorganice. Daca se are in vedere faptul ca toate substantele poluante din apele uzate industriale reprezinta de fapt pierderi pentru industrie si ca acestea pot ajunge la nivelul intregii tari la cantitati de ordinul miilor sau sutelor de mii de tone anual atunci este evident ca inainte de a cauta caile de retinere si neutralizare trebuie identificate solutiile care conduc la reducerea cantitatilor deversate. Este evident ca o serie de masuri, care se prezinta mai jos, sunt pentru viitor si altele apartin organelor puterii locale sau de stat. In conditiile economiei moderne o societate nu isi poate permite sa arunce la canalizare materii prime, materiale sau alte elemente care conduc la majorarea costurilor de productie.

Reducerea debitelor de apa uzata si a concentratiei poluantilor se poate realiza prin: 1. analiza tehnologiilor de fabricatie a produselor cu identificarea cailor de retehnologizare in vederea reducerii necesarului de apa ca materie prima sau in procesele de spalare; 2. folosirea tehnologiilor uscate cu indepartarea reziduurilor deshidratate si prin utilizarea unor cantitati reduse de apa de spalare; este cunoscut faptul ca indepartarea cu jeturi de apa a reziduurilor si transportul hidraulic al acestora este cea mai comoda metoda, dar ea aduce inconvenientul poluarii; 3. folosirea tehnologiilor integrate cu utilizarea apei in circuit inchis, capsulat; 4. reducerea necesarului de apa captata si tratata prin reutilizarea apei de mai multe ori in circuitul industrial dupa epurari partiale; 5. renuntarea la fabricatia unor produse nocive prin conceptia si producerea altor substante sau corpuri cu caracteristici superioare, competitive (de exemplu, detergentii nebiodegradabili); 6. majorarea suprafetelor culturilor irigate cu ape uzate.

Epurarea apelor uzate impune folosirea unor procedee avansate in statiile de epurare care utilizeaza tehnologii si echipamente moderne, fiabile si eficiente. In aceasta directie se mentioneaza si pregatirea unor cadre tehnice de specialitate capabile sa inteleaga si sa conduca procesele tehnologice deosebit de complexe care se folosesc la epurarea apelor uzate.

Majorarea capacitatii de autoepurare a cursurilor naturale se realizeaza prin: 1. marirea dilutiei la deversarea efluentilor in cursurile naturale si identificarea celor mai potrivite cai pentru dispersarea acestora; 2. marirea capacitatii de reaerare naturala prin crearea de praguri, cascade etc.; 3. oxigenarea artificiala a cursurilor naturale degradate prin folosirea echipa?mentelor mecanice plutitoare care reusesc sa mentina o concentratie a oxigenului dizolvat la o valoare minim acceptabila; 4. amenajarea complexa a cursurilor naturale cu acumulari, acumulari aerate artificial, derivari, turbinari etc.

O directie strategica deosebit de importanta se refera la principiul "cel care polueaza plateste". Procesul de epurare se considera ca face parte din procesul tehnologic de fabricatie al unui produs si deci costul acestuia va fi inglobat in cel al produsului.